Multa lume vorbeste zilele acestea despre Casa Regala a Romaniei, data fiind moartea Reginei Ana. Este inca un prilej pentru mine sa aduc in discutie frumusetea Castelului Peles, locul in care trupul Reginei Ana va fi depus pentru o zi, inainte de inmormantare.

As putea sa par desueta unora cu pasiunea mea pentru Castelul Peles, dar nu-i nici patriotism exagerat in ea si nici slabiciune pentru monarhie. Sunt atatea milioane de monumente in lume poate mult mai frumoase.

Pelesul ramane un reper si o sursa de inspiratie pentru orice roman cu inclinatii artistice. El aduna intre zidurile sale ceea ce ingineri, artisti, arhitecti disparuti de multa vreme au imaginat. Ideile si visurile lor au prins forma in lemn, material textil, oglinda ori marmura, transformandu-se intr-una din cele mai frumoase si mai evoluate palate din Europa acelor vremuri.

Va invit sa le descoperiti si voi mai jos, cu ajutorul celor peste 40 de fotografii.

Nu, nu e Italia. E Peles

Despre cat de proasta este organizarea la Peles am scris cu alta ocazie. Asta nu m-a impiedicat totusi sa il vizitez iar, de asta data pregatita de un tur individual si insotita numai de aparatul meu foto.

In curtea exterioara – care mi-a amintit de Piata Dante din Verona si de cladirile pictate de pe malul Marelui Canal din Venetia – accesul si fotografiatul sunt gratuite. Este un loc umbros, in care poti petrece linistit minute buna sa admiri cum se imbina piatra, lemnul, metalul si picturile murale.

Ceea ce mie mi s-a parut fascinant (am stat 20 de minute sub o singura fereastra) este pictura care incadreaza ferestrele de pe latura din dreapta intrarii in curtea interioara: cavaleri si menestreli stau rezemati de coloane care strajuiesc ferestrele, asteptand poate o domnita care nu se stie daca apare. Tablou si fereastra impreuna, in asa fel incat nu stiu unde se sfarsteste arta si incepe realitatea.

Pasul inauntru

Odata intrat in castel, e greu sa de hotarasti ce sa admiri mai intai, in holul de onoare. De exemplu, tavanul este format din vitralii si, desi pare fragil, este proiectat sa se deschida: cele doua jumatati se deschid si culiseaza in lateral, lasand lumina soarelui sa bata direct in incapere.

De jur imprejur, holul este strajuit de sculpturi in lemn cu o scupltura atat de fina ca o broderie, in conditiile in care atat scara, cat si balustradele si coloanele contin nenumarate detalii.
 Sala armelor

Sala adaposteste doar 4000 dintre exponatele care fac parte din colectia de arme a regelui Carol I (una din cele mai mari colectii de acest fel din Europa). Gasesti acolo piese europene si orientale, dar si o armura pentru cal unica in Romania, piesa care cantereste in jur de 100 de kilograme.

Mi-au placut insa foarte mult armele orientale – sunt nenumarate sabii, pistoale si scuturi cu arabescuri si incrustatii de pietre pretioase si semipretioase.

Cabinetul regelui

Este poate una din cele mai sobre incaperi ale castelului, fapt explicabil avand in vedere destinatia sa. Si aici gasesti aceleasi sculpturi rafinate si paneluri din lemn precum in holul de onoare, care imbraca aproape tot, inclusiv tavanul.

Sala de muzica

Dintre toate incaperile castelului, sala de muzica – locul preferat pentru creatie al reginei Elisabeta, cunoscuta si drept Carme Silva – este cea care imi place cel mai mult.

Nu neaparat instrumentele muzicale ma atrag aici ori mobilierul din lemn daruit reginei de maharajahul din Punjab, cat picturile si petele de culoare – o sofa, un scaun tapitat, un passepartout pictat. Fiecare dintre aceste detalii merita minute bune de observatie atenta.

Sala oglinzilor si alte zone de socializare

Un alt loc in care ramai cu gura cascata este sala oglinzilor, locul in care aveau loc de obicei petrecerile la palat. I se mai spune si Marele Salon ori Sala Florentina, fiind amenajata si decorata in stilul neorenascentist italian.

Poti admira aici sculpturile de la intrare ori de pe tavan (din lemn de tei cu incrustatii aurite), mobilierul din lemn de trandafir cu incrustatii de sidef si fildes, cele doua loje regale imbracate in lemn si matase brodata ori cele doua candelabre imense.

Ce mi s-a parut extraordinar este modul in care au fost corelate oglinda, candelabrul si picturile. Asa cum vedeti in imaginea de mai sus, oglinda este asezata cu mult peste nivelul unui om, astfel ca nimeni nu se poate oglindi efectiv in ea.

Dar daca te asezi perpendicular pe directia oglinzii, vezi foarte bine pictura de pe tavan, fara sa fii nevoit sa iti lasi capul pe spate, intr-o pozitie total lipsita de confort. Dintr-un alt unghi al salii, vezi foarte bine in oglinda unul din candelabrele imense din sticla de Murano. Practic, poti studia cu ajutorul oglinzii mare parte din decoratiunile din zona de sus a incaperii.

Iesind din sala oglinzilor, ajungi in sufragerie trecand prin Sala coloanelor, strajuita de aceste frumoase coloane de marmura alba.
Si Pelesul are Orientul lui

Sunt doua sali in Palatul Peles amenajate in stil maur si oriental care ofera foarte mult din punct de vedere al artei decorative.

In final…

… nu poti pleca de la Peles fara sa iti spui ca te vei intoarce si alta data. Mereu mai ramane ceva de vazut, de studiat, de admirat.

Cum ti se pare Castelul Peles? Spune-mi parerea ta lasand un comentariu mai jos!