Iau o pauza de la obisnuitele proiecte, pentru o plimbare virtuala intr-un loc nepamantesc. Cum altfel sa numesc jocul de lumini si designul pe care le intalnesti in Salina Turda? Si apoi, nu-i pamant acolo, ci doar multa sare.

Nu este singura salina din tara, dar este cea mai impunatoare, dupa doi ani de lucrari de refacere si sase milioane de euro investiti. Sunt multe de apreciat, dar am si ceva de carcotit, ca de obicei.

Sa vedem de ce!

Ce mi-a placut

Salina este la mica distanta de Cluj Napoca (in jur de 30 de kilometri) si la cativa kilometri de iesirea din orasul Turda, urmand indicatoarele plasate vizibil. Poate fi vizitata inclusiv in perioada sarbatorilor de iarna, cu exceptia primei zile din an. Are o parcare generoasa, unde sigur gasesti loc, pentru care platesti odata cu biletul de intrare.

Vederea de la inaltime

Cand iesi din galeria principala si ajungi in salina propriu zisa, ti se desfasoara in fata ochilor un platou intreg, pe care se afla  roata, amfiteatrul, terenul de sport, zona de diverstisment si magazinul de suveniruri.

Ca sa ajungi la ele insa, ori mergi cu liftul, ori o iei pe scari, pentru o coborare de trei minute. Pentru panorama, iti recomand liftul: este dis sticla si poti admira usor tot ce este in jur, de la mare inaltime.

Daca vrei sa vezi totul dintr-un alt unghi, urca-te in roata din partea opusa a platoului: se roteste suficient de incet incat sa poti admira si fotografia tot ce vrei in jur.

Zona de divertisment

Poti juca fotbal, golf, bowling sau biliard. Adu-ti copilul, vei gasi pentru el ceva care sa ii placa, pentru ca sunt sporturi si zone adatpate diferitelor varste. Am vazut copii si adolescenti distrandu-se deopotriva, alaturi de parinti ori bunici.

In noiembrie, cand am fost noi, era perioada vacantei pentru copiii din scoala primara, iar salina nu era foarte aglomerata. Mi-e greu sa spun cum este insa in alte perioade ale anului. Oricum, cred ca merita asteptare, pentru ca preturile mi se par mici pentru conditiile asigurate turistilor.

Lacul

Este o alta zona superba din mina, pe care o vezi de sus, de la nivelul pasarelei superioare, de la urcarea in lift. Designul este iesit din comun: ai spune ca o nava extraterestra a aterizat in lacul din muntele de sare.

Gradul de iluminare

Candva as fi trecut cu vederea acest aspect, dar dupa tot ce am invatat in ultimul an despre design, imi dau seama ca nimic nu e intamplator in modul in care au fost amplasate sursele de lumina in salina de la Turda. 

Pe scurt, iluminarea puternica si uniforma te ajuta sa vezi mai bine texturile si sa intelegi cat de bine se potrivesc ele unele cu altele – straturile de sare in nuante diferite de cenusiu, fibra lemnului natur din zona de agrement, apele inchise ale lacului. Forma moderna a corpurilor de ilumnat (am vazut ceva asemanator la thehome.ro, la un moment dat) se integreaza perfect, completand senzatia de calatorie extraterestra.

Ce nu mi-a placut

Am sa fiu obiectiva si am sa spun ca nu-i totul perfect la Salina Turda. Daca nu vedem ceea ce ar trebui corectat nu vom deveni niciodata mai buni, nu?

Lipsa unei surse de hrana

Probabil exista o explicatie pentru faptul ca singurele lucruri pe care le poti cumpara din subteran sunt suveniruri si bilete pentru zona de divertisment. Daca stai cateva ore in salina (ceea ce se poate intampla usor avand in vedere posibilitatile de distractie), trebuie sa fii pregatit cu pachetel de-ale gurii, altfel iti rozi unghiile de foame pana iesi la suprafata.

Chiar nu inteleg logica, pentru ca nu am gasit nicaieri ca ar fi interzis ori contraidicat sa gatesti in subteran. In Polonia, de exemplu, in mina de sare Wieliczka, exista un restaurant excelent, pentru care se fac rezervari cu mult timp inainte de vizita.

Vandalismul

Eh, nu stiu daca ne putem dezvata de orgoliul acela care ii impinge pe oameni sa lase un semn in urma lor pe unde trec distrugand ceva, in loc sa construiasca. Omul sfinteste locul, dar la fel de usor il poate distruge.

Accesul catre zona de divertisment

Exista lift si scari cu ajutorul carora ajungi in subteran in cateva minute chiar si pe jos – 3 la coborare si 6 la urcare, daca ma iau dupa informatiile afisate. Dar pana ajungi la ele, trebuie sa parcurgi un traseu sinuos si pe care nu il identifici foarte usor, din lipsa semnalizarii adecvate.

De exemplu, odata ce treci de intrare, ajungi intr-o galerie lunga din care poti intra in diferitele mine aflate candva in exploatare. una din intrarile acestea duce spre zona de divertisment, insa indicatorul nu e foarte vizibil, astfel ca te trezesti ca mergi prea mult prin galeria si ajungi la cealalta iesire. Am patit-o noi, dar ne-am oprit la timp si ne-am intors din drum.

Apoi, pentru a ajunge la liftul din sticla, cobori pe o scarita ingusta din lemn, pe care depozitele de sare au creat o pojghita periculos de alunecoasa. Scara e stramta si trebuie sa astepti la rand pentru a putea urca ori cobori. Inteleg ca este dificil de gasit un material care sa reziste in acel mediu umed si sarat, dar nu prea inteleg cum nu curata nimeni treptele acelea de se aduna atata sare pe marginea lor.

Asadar, atentie la coborare si la urcare! Vizita in mediul sanatos din salina nu ajuta la nimic daca iti rupi un picior pe scara, la iesire.

Un cuvant de final

Bucura-te de fiecare pauza, de ce ai in jur, de momentele petrecute in locuri frumoase! Urmeaza un alt an, care nu stim ce ne va aduce. Sa-ti fie bine iti doresc!