Am luat o pauza si am plecat la Aiud, cat au fost copii din clasele primare in vacanta. Unii vor spune ca nu prea ai ce face la Aiud, dupa ce ai vazut cetatea si muzeul de stiinte naturale. Eu zic ca este o locatie grozava daca stai cateva zile: ajungi usor la Alba Iulia, Turda si Cluj Napoca, unde ai cum sa iti petreci timpul.

Asa am judecat si noi cand am rezervat o camera la o pensiune din Aiud – Casa Domeniile Vinului, pentru o vacanta de patru zile. Daca merita sau nu, ramane sa judecati singuri. Eu va spun parerea mea mai jos.

Am gasit pensiunea atat pe Booking.com, cat si pe Tripadvisor.com, unde postez destul de des review-uri pentru locatiile in care ajung, din tara si din lume. Am mers pe mana celor care s-au pronuntat deja si am facut o rezervare pentru trei nopti, la inceput de noiembrie. O camera pentru doi adulti si un copil, cu pat dublu si mic dejun inclus – 200 de lei pe noapte.

Zona are potential turistic si gasesti cazare destul de usor si la fata locului, fiind vorba despre acele locatii care nu se promoveaza online, pe site-uri de rezervari. Drumurile sunt si ele destul de bune, in comparatie cu alte zone turistice din tara.

Pensiunea se afla in apropiere de Aiud, la Ciumbrud, pe un deal, cu viile in jur. Daca as fi fost pasionata de vinuri, as fi stiut deja despre Domeniile Boieru, care reprezinta de fapt, principala afacere a proprietarilor. Pensiunea este deschisa de trei ani si completeaza intr-un fel afacerea cu vinuri: sunt organizate aici teambuilding-uri, degustari si alte evenimente similare.

Pentru noi, niste bautori profani, a fost insa un loc linistit in care aveam nevoie sa stam pentru cateva nopti, ca sa ne putem misca intre Alba Iulia si Turda, cat sa vedem cetatile din zona, Remetea si Castelul Templul Cavalerilor, Salina Turda si ceva din Cheile Turzii.

Ce mi-a placut

Drumul

Am parcurs fix 436 de kilometri de acasa, din marginea de vest a Bucurestiului si pana in Ciumbrud, un fel de comuna lipita de Aiud, pe un traseu care a traversat Valea Prahovei, Brasov (prin centru), Sibiu, apoi A1, portiunea nou construita intre Sibiu si pana aproape de Alba Iulia.

Drumul a fost mai civilizat si mai liber decat credeam, ceea ce m-a suprins, cu atat mai mult cu cat Valea Oltului era in lucru si ma asteptam sa se orienteze toti spre traseul alternativ prin Brasov. Singura portiune ceva mai aglomerata a fost cea dintre Alba Iulia si Aiud, unde se lucra pe cateva portiuni.

A fost un drum destul de lung, dar frumos si foarte bun pe aproape toata distanta. Pe o portiune, muntii se vedeau pe partea stanga, iar dealurile ardeau in culorile inceputului de noiembrie. Am renuntat sa fac poze, m-am bucurat pur si simplu de spectacolul tacut al naturii.

Nu te speria de ultimii 300 de metri dinainte de pensiune: este un drum pietruit, dar care nu ridica probleme totusi. Un strat nou de pietris fusese turnat chiar cu o zi inainte sa parasim pensiunea.

Primirea

Deja se intunecase si noi inca eram pe drum, la ora 6 dupa-masa era deja intuneric. Ne-au sunat dela receptie sa ne intrebe pe unde suntem si daca stim drumul. Explicabil – mi-am spus – sa vrea sa stie daca rezervarea nu a fost facuta cumva degeaba.

La sosire, ne-au primit cu cate un pahar de vin alb demisec, de la crama Boierul. La cata vie au in jur, veti spune ca nu e mare lucru un pahar de vin dat gratis. Gestul conteaza totusi. Si apoi, vinul era chiar bun.

Micul dejun

Mi s-a confirmat in prima dimineata ca micul dejun este cea mai importanta masa a zilei. Prima oara, a venit ceaiul, apoi au aparut cele doua feluri de branza si cascavalul, cu rosii, castraveti si ardei gras. Apoi omleta cu cascaval si ouale prajite. Apoi inca un platou cu patru feluri de mezeluri si sunca prajita. Plus gem si unt, pe langa o paine proaspata si proaspat prajita. Ah, am uitat sucul de portocale.

Gulasul

Dupa asa mic dejun, masa de pranz s-a mutat fara regrete spre ora 16.00, iar noi am putut vizita in voie cetatile Alba Iulia si Aiud fara sa ne rontaie soarecii in stomac. Ne-am intors pentru masa tot la pensiune, unde am mancat un gulas DELICIOS din burta de porc, facut dupa o reteta ungureasca.

Mi-a placut asa mult, ca a doua zi am cerut tot gulas. Nu-mi cereti poze. Nu am avut timp de asa ceva…

Daca ajungeti pe acolo, cereti gulasul acesta, ca nu se poate sa-l ratati. Si cereti si o portie de ciolan cu fasole, ca sigur va va placea si asta.

Clatitele

Am mancat poate cele mai bune clatite pe care le-am gasit in ultime vreme intr-un restaurant. Se vede clar ca sunt facute de o mana priceputa, care a pus fara jena oua. Le recomand cu maaare caldura!

Privelistea

Cand am ajuns, se vedea… mai nimic. Valea era plina de luminite – de la orasul Aiud care se asterne la poalele dealului si de la un cimitir din apropiere, unde, de sarbatoarea Luminatiei, oamenii au lasat sute de candele rosii.

A doua zi, de dimineata, m-am lamurit ce este in jur si mi-a placut. La fel in  doua si in a treia dimineata: peisajul parea sa fie mereu altul din cauza temperaturii in scadere si a brumei cazute peste noapte.

Terasele

Cu asa priveliste, este nevoie de spatii de relaxare de unde sa poti admira ce este in jur. Pensiunea are doua terase si un spatiu vitrat in restaurant care iti ofera vedere directa spre dealurile din jur. 

Ai si un telescop cu ajutorul caruia poti vedea mai bine ceea ce nu poti distinge tocmai usor cu ochiul liber.

Parcarea

Este una dintre pensiunile cu parcare generoasa, fix in fata cladirii. Dealtfel, spatiul este destul de mare in jur, astfel ca era de la sine inteles ca ramane suficient si pentru parcare.

Vinul lor rosu

Pensiunea are vii in jur (daca mai ajung acolo sper sa vad si eu crama), unde este facut vinul de Ciumbrud. E de inteles atunci de ce au vin la doar 6 lei la carafa de 500 ml si mai este si bun pe deasupra. Demisec, daca nu ma insel, dar trebuie baut cu grija. Te face sa iei cina odata cu micul dejun, dimineata, daca nu il bei cu masura la masa de pranz.

Ce nu mi-a placut

Prea putine prosoape

Curate, cu un usor iz de levanitca, desi sunt totusi cam uzate. Insa nu uzura mi s-a parut o problema, cat faptul ca erau putine. La 3 persoane intr-o camera, ar fi fost necesare mai multe prosoape, in principiu un set pentru fiecare, in loc de unul singur.

Prea putin spatiu de depozitare in baie

Un carlig sau agatatoare pe usa, de exemplu, ar fi fost de mare folos. Daca tot au fost cheltuiti ceva bani pe finisaje (gresia si faianta nu sunt cele mai ieftine si sunt alese cu bun gust), 20-30 de lei in plus nu ar fi stricat pentru un set de cuiere in baie, sa iti poti agata un halat ori o pijama pe care sa le imbraci dupa ce faci dus.

Un decor cam prea auster pentru gustul meu

In exterior, cladirea are un stil care imi aminteste de o crama pe care am vazut-o acum cativa ani, in Italia, pentru ca nu are acoperisul romanesc in doua ape, ci unul plat, precum casele din zona mediteraneana. Mi-am adus aminte cat imi plac Grecia si Italia…

La interior, combinatia de bejuri si maro este calma, dar cateva elemente de decor in plus in interior nu ar strica pe langa cele legate de vinuri. In exterior, nu ar fi o idee buna sa aiba copaci in jur, pentru ca ar obtura vederea, dar tot ar merge cateva flori (trandafiri cataratori pe coloane, jardinere cu muscate rosii la ferestre, tufe de hortensii spre colturile cladirii, de exemplu). Am inteles ca exista planuri in acest sens. 

Sunt curioasa cum va evolua in timp aceasta pensiune si daca va deveni cunoscuta nu doar prin asocierea cu vinurile pe care acelasi proprietar le produce, ci si prin ceea ce ea ofera independent de crama si vii. Vom vedea.