Ce imi place mie la mobila de la Ikea este ca, daca te-ai plictisit de ea, poti sa o modifici ori sa o decorezi si nu iti pare rau ca ai pierdut o avere. Nu-ti place ce a iesit, te duci si iti cumperi alta, la fel cu ce ai avut si ai stricat si mai rau intr-un moment de ratacire creativa. Ori iei iei altceva, ca tot te-ai plictisit de ce aveai.

Eu am stricat o masuta de cafea pe care am lasat prea mult doua cutii cu pizza. Pizza a fost excelenta, masa nu prea: dupa 10 minute sub cutia fierbinte de carton, masuta mea Lack neagra nu mai era neagra, ci dalmatian si nici macar in totalitate, ci doar pe margini, pe unde cutiile cu pizza nu se sprijinisera pe nimic altceva decat pe tablie.

Ce facem?…

…ca nu vreau sa cumpar alta. O acoperim. Ba nu, ca am chef de un proiect DIY.  Aveam mai multe variante in minte, pentru ca ma gandeam oricum sa ii dau o fata noua, dar am decis in cele din urma sa fac cu totul altceva: sa o pictez. Imi cumparasem de curand un set de vopsele acrilice in culori metalice, de la Lidl, asa ca problema aparuta era, de fapt, oportunitatea perfecta de a le folosi.

Cand iti vine o idee creativa, trebuie sa te apuci rapid de ea altfel s-ar putea sa iti fi venit degeaba, e posibil sa amani pana se alege praful de ea. D-aia nu m-am gandit eu prea mult: m-am apucat de pictat a doua sau a treia zi si, in doua zile, masa era gata.

Daca vrei sa faci acelasi lucru cu masa ta de cafea ori cu alta piesa de mobilier, ai nevoie de urmatoarele materiale: un creion cerat pentru a desena contururile in care vei picta, pensule de mai multe dimensiuni (le-am folosit pe cele din trusa de pictura a copilului), una-doua carpe curate pentru pensule si suprafata pe care pictezi, un borcanel cu apa in care sa speli pensulele si vopsele acrilice.

Cum facem?

Mai intai, trasezi contururile pe suprafata stearsa bine de praf. Eu am desenat arabescuri, fara sa respect un tipar anume si fara sa transpun desenul de undeva. Am avut noroc ca mi-a iesit din prima, dar acum imi dau seama ca ar fi fost mai sigur sa am o schita, ceva, ca sa fiu sigura ca stiu ce fac. Cum spuneam mai sus, nu m-am gandit prea mult ca sa nu ma razgandesc.

Daca insa crezi ca nu ai talent la desen ori nu stii cum va iesi desenul pe ansamblu, nu te arunca asa cu capul – ori creionul – inainte, ci compune un desen inainte ori printeaza unul care it place. Pinterest are nenumarate exemple, ai mereu de unde alege idei de proiecte DIY.

Eu am compus desenul pe bucati, desenand intai pe un colt, apoi restul mesei. Am urmarit sa acopar intai petele albe si apoi am construit restul modelului, in jurul lor. Dupa ce am desenat contururile folosind creionul cerat, am colorat formele cu vopsea acrilica, alterand cele trei culori folosite – albastru argintiu, auriu si bej metalizat – astfel incat sa existe un echilibru. Iar ceea ce vedeti mai jos nu sunt doua culori intr-o singura forma, ci al doilea strat de vopsea aurie, mult mai deschisa la culoare atunci cand este uda.

Abia dupa ce am terminat de desenat si pictat un colt, am trecut mai departe. Am facut asta pentru ca nu am fost sigura, la inceput, cat de departe voi merge cu desenul, dar si pentru ca aveam nevoie sa ma pot roti in jurul a ceea ce pictam fara sa ma tem ca sterg vreo linie.

Am pictat cu doua straturi de vopsea fiecare arabesc. Munca placuta, insa si minutioasa. Creionul cerat te ajuta sa nu iesi din contur, dar trebuie sa schimbi pensulele din cand in cand, pentru un mai pun control asupra tusei de vopsea. Iar cand schimbi pensulele, cea pe care o lasi trebuie curatata in apa calda si sapun, ca sa nu pastreze reziduuri care sa o intareasca. Apoi trebuie stearsa bine, ca sa pastreze apa si resturi de vopsea si sa o poti folosi si la urmatorul arabesc.

Mai mult, am vrut ca irizatiile metalice ale vopselei sa se vada intr-un mod mai accentuat, asa ca am dat vopseaua in tuse scurte si amestecate, ceea ce a dus la un efect de metal batut cu ciocanul. Iar cand am dat al doilea strat, am obtinut un rezultat extraordinar: pareau a fi aplicatii metalice de felul celor de pe cutiile de bijuterii, nu arabescuri pictate.

Aproape gata: stratul de lac

Ultima etapa este lacuirea. Un strat de lac protejeaza picturile si ajuta la o mai buna intretinere. Dezavantajul este ca, daca luciul este puternic, toate scamele si labutele de copil ies in evidenta. Mi-am asumat insa toate acestea si am trecut la lacuire. Mai exact, la asistarea operatiunii de pe margine.

Sunt multumita de ce a iesit si ma bucur ca mi-am ascultat impulsul de moment. Am o masa cu totul aparte, facuta dintr-o banala, ieftina si total obisnuita masa de la Ikea. 

Este un pas bun pentru proiectele mele viitoare, in care Ikea si-a castigat in mod clar un loc.

CLICK HERE for the English version of this project!