Poveste cu un bunic, o bunică şi o haită de animale de casă şi ridichea uriaşă, întreruptă brutal:
“Mami, de ce nu au luat o sapă, ca să sape în jurul ei şi să o scoată din pământ??”
Nu m-am gândit vreodată să sparg gaşca convocată pentru o acţiune ad-hoc împotriva legumei buclucaşe punând bunicului o sapă în mână…
Trei luni mai târziu, mintea copilului de patru ani fără o săptămână dezvoltă primele măsuri preventive:
“Dacă au văzut că ridichea bine îngrijită creşte aşa repede, de ce nu au îngrijit-o mai puţin, ca să o scoată mai uşor din pământ?”
Primul lucru care mi-a venit în gând a fost programul de raţionalizare a hranei marca Mincu (fostul ministru comunist al Sănătăţii) aplicat la nivel micro, pe o ridiche. Eventual combinat ceva cursuri de inteligenţă emoţională, ca să îi diminueze legumei spiritul de contradicţie…
Copiii din ziua de azi… Nici nu au deschis bine ochii, că au deja idei clare despre controlul culturilor în agricultura modernă!
