Daca m-ar intreba cineva ce am facut in ultimii cinci ani, n-as sti cum sa-i explic pe scurt. Pot spune ca scriu, amenajez, mesteresc si inspir oameni sa faca la fel, dar asta nu-i vreo ocupatie prevazute in nomenclatorul de meserii. As spune doar ca am pornit GabiRalea.ro si tot ce a aparut in jurul acestui domeniu, cel mai mare castig fiind comunitatea si experienta construite in acest timp. Iar pentru mine inseamna foarte mult lucrurile astea.
„Follow your dream or it will follow you”
Cel mai rau iti pare in viata de lucrurile pe care nu le faci. De visurile pe care nu le urmezi, pentru ca ele te vor bantui mereu si te vei intreba de fiecare data „si, daca as fi incercat, oare cum ar fi fost??”.
Cu cinci ani in urma, in vremea asta, plecam dintr-un loc bine platit, unde lucram pentru piata americana, pentru a porni pe cont propriu ceva ce nimeni nu facea in Romania, la acel moment: creare de continut despre bricolaj si amenajare. Nu eram sigura ca va functiona intr-o tara unde nimeni nu traia scriind despre proiecte de bricolaj. Cu toata imaginatia mea bogata si cu lucrurile invatate din Statele Unite, unde peste 10.000 de bloggeri traiesc din DIY, aveam mari emotii ca va iesi ce trebuie. Un lucru mi-a fost clar: daca nu incerc, nici n-o sa stiu vreodata in ce masura functioneaza.
Am facut schimbarea radicala dupa ce implinisem 40 de ani. Si iata-ma acum, cinci ani mai tarziu, facand tot DIY, alaturi de alte lucruri invatate tot in tara cu peste 10.000 de bloggeri de bricolaj. Am completat crearea de continut cu un al vis vechi al meu, si anume acela de a transforma case. Visam la proiecte de tipul „Fixer Upper” inca de dinainte de a afla ca exista o industrie intreaga in acest sens, in alte tari.
Am invatat sa reamenajez case, lucrand apoi la proiecte pe care designerii le-ar refuza fie pentru ca sunt prea mici, fie pentru ca nu lasa foarte multa libertate acelor profesionisti care tin la viziunea personala asupra spatiului de amenajat. Asa ca, din creator de continut, m-am transformat in specialist in reamenajare (NU designer de interioare, sa fim intelesi) care scrie pe blog si in social media despre proiectele sale de reamenajare, nu doar despre DIY. Am cunoscut oameni minunati astfel si am avut parte, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, de clienti cu care am relationat extraordinar.
Ce-am invatat din acest drum?
Sa faci ceea ce-ti doresti se poate transforma in realitate, de aceea voi continua sa amintesc oamenilor ca trebuie sa ramana consecventi in visurile lor. Sa nu renunte la a le urma, pentru ca niciodata nu stim ce ne aduce viitorul.
Am avut curajul sa fac schimbari radicale desi muream de frica lor. Daca eu am reusit, de ce n-ar face-o si altii? Frica este un factor motivant, nu distructiv.
Am invatat mult aplicand formula „trial and error” sau „vazand si facand”, cum se spune pe la noi. Nu mi-a fost teama de greseli, ci am invatat din ele, fie ca am montat gresit o piesa ori am incurcat literele intr-un breloc cu mesaj. (N-ati sesizat greseala din poza de deschidere, nu? :))
Mi-am schimbat perspectiva asupra resurselor de orice fel, fie ele palpabile sau nu. Am ajuns astfel sa cred mai mult in sustenabilitate si sa gandesc mai responsabil in legatura cu tot. Stiu ca suna oarecum corporatist acest enunt, dar ideea este clara: am invatat sa risipesc mai putin nu din zgarcenie, ci pentru ca resursele de orice fel sunt limitate, in lumea asta.
M-am convins ca nu exista doua maini stangi. Cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat a fost sa vad oameni inspirati de ceea ce fac eu si care au inceput sa mestereasca singuri, fara sa aiba vreun background in domeniu. De aceea spun mereu ca nu exista maini stangi, ci doar oameni care inca nu s-au prins cum sa le foloseasca. Iar cand isi dau seama si prind curaj, pot face o multime de lucruri frumoase.
Am sarbatorit cum se cuvine
Primul lucru pe care il simt dupa cesti cinci ani este recunostinta fata de aceia care m-au sustinut sa ajung aici – fani, parteneri, prieteni, familie. Apoi o mare satisfactie ca am avut dreptate sa-mi urmez visul la o varsta la care altii cred ca este prea tarziu. Si ma incearca un pic de tristete, cand ma gandesc ca lucrurile ar fi fost mai bune daca mediul economic ar fi fost mai stabil. Dar stiu ca se poate si mai rau, sper doar sa nu descopar cat de rau se poate.
Din recunostinta fata de cei care m-au ajutat sa ajung unde sunt am organizat, in 25 februarie, o aniversare restransa, la Centrul Zi de Bine, cu prieteni mai mult sau mai putin cunoscuti si cu o mana de fani. A fost ca o aniversare a unei zile de nastere, dar la care nu m-am asteptat sa primesc cadouri sau flori. Si totusi, am primit…
Nu s-a putut sa nu mesterim ceva. Am facut martisoare si m-am emotionat incercand sa spun cateva cuvinte despre ce au insemnat pentru mine acesti cinci ani. Ma credeti ca nu am probleme sa vorbesc in fata unui public oricat de numeros, cata vreme nu vorbesc despre mine? Ce simplu este cand nu trebuie sa aduc in discutie propriile emotii ori realizari…
Cel mai important lucru pentru mine, din acel eveniment, ramane intalnirea cu oamenii si faptul ca au fost alaturi de mine si in acel moment. Cred ca imaginile de mai jos vorbesc de la sine.
Sunt recunoscatoare tuturor pentru ca au fost si sunt langa mine, pentru bucuria cu care au venit, pentru darurile total neasteptate pe care le-am primit si pentru tot sprijinul pentru acest eveniment si nu numai. Am avut flori superbe, mancare absolut delicioasa, o locatie superba si goodie bags cu surprize pentru toti invitatii. am ras, ne-am distrat, am socializat, am spart gasca mai tarziu decat era prevazut si am uitat sa bem sampania special luata pentru eveniment. Ce sa-i faci?! Toti mai si gresim cateodata…
Au facut posibile toate aceste surprize sponsorii evenimentului, respectiv Asociatia ZI de BINE (care ne-a gazduit in locatia Centrului Comunitar Zi de Bine), Annie Sloan Romania (a caror scrisoare adresata fiecaruia dintre participanti m-a emotionat), Atelier Ralú (toate aranjamentele florale, dar si martisoarele florale), Craftix (care ne-a asigurat si materialele pentru workshopul diy), Domeniul Manasia (cu feluri delicioase de mancare si deserturi), Editura NICULESCU (care a pregatit carti surpriza pentru invitati), Lidl Romania (cu daruri care sa faca organizarea mai usoara, dar si cu surprize bio), Nestlé Romania (cu dulciuri pentru participanti), TonCorner (care a pregatit atat surprize colorate si care sa-i inspire pe invitati, cat si un colt cu mostre de vopsea), Touch antibacterial si QPlaster (cu materiale dezinfectante si plasturi pentru atunci cand mesteritul lasa urme).
In loc de concluzie
Ce-mi doresc in continuare? Imi doresc ca atitudinea fata de femei sa fie alta. Sa nu plece nimeni de la premisa ca trebuie sa-l chemam pe sot in ajutor daca avem nevoie de bormasina. Sa nu-mi mai spuna nimeni ca ma descurc mai bine la cratita decat cu vopsitul. Sa nu mai fiu privita cu neincredere cand, in magazin, ii spun vanzatorului ca smirghelul pe suport textil este mai fiabil decat cel pe hartie.
Si spun asta pentru ca cele mai neplacute lucruri, din ultimii cinci ani, au fost legate de reactii misogine carora a trebuit sa le fac fata cand am interactionat cu oameni care n-au inteles ca nu exista ocupatii numai pentru femei si nici meserii doar pentru barbati.
Asa au fost primii cinci ani de GabiRalea.ro. Cum a fost stiu, am vazut. Cum va fi urmeaza sa aflu. Si sper din tot sufletul sa nu o fac singura, ci avand alaturi macar aceiasi oameni, daca nu mai multi.
Descoperi si alte idei de proiecte diy si sfaturi pentru un trai sustenabil urmarindu-ma si pe alte platforme:
- pagina de Facebook Gabi Ralea DIY | Decor | Living
- grupul de Facebook Gabi Ralea DIY & Living
- YouTube
