E seară, dăm să ne culcăm. Devreme, că mâine ne trezim iar cu noaptea în cap, ca să mergem la școală. Nu se poate culcare fără poveste. În seara asta – ”Punguța cu doi bani”. Iar. Asta am spus și aseară, și alaltăseară, și acum două seri. De fapt, de când a venit din vacanță de la bunica, e aceeași poveste. (Heheee, știu eu, îi este dor de bunica…) O fi frumoasă, dar povestitorul ar vrea să vireze ușor spre ”Povestea lui Moș Ene”. Un pic de variație nu strică nimănui.
– Nuuuu!… Te roooog, vreau ”Punguța cu doi baaaaani”….
– Biine, puiule. Dar facem o variație. Hai să vedem cum sună altfel, în varianta super-extra-foarte scurtă.
– Cum adică?
– Vezi imediat. Dacă nu îți place, nu mai spunem povestea asta, ci pe cea cu Moș Ene.
O tăcere de câteva secunde și un bâțâit aprobator din cap. Așa că…
– … Erau odată un moș și o babă. Moșul avea un cocoș, baba o găina. Moșul a cerut ouă babei, ea l-a trimis la cocoș. Cocoșul nu se putea oua, așa că a plecat de acasă. A găsit o pungă cu bani, dar i-a furat-o un boier. L-a urmărit pe boier până acasă și l-a stresat cântându-i ”Cucurigu, boieri mari! Dați punguța cu doi bani!”. Boierul nu i-a dat nimic, ci l-a aruncat în fântână, în cuptor, în casa cu bani și apoi în staul. Cocoșul n-a murit, ci a mâncat tot și s-a întors sub geam să cânte. Boierul a cedat nervos și i-a dat banii. Cocoșul s-a dus acasă și l-a umplut pe moș de avere. Baba a venit să ceară pomană și a primit fix nimic. Și-a luat găina de ciuf și a trimis-o să aducă bani. Găina a fugit, a găsit o mărgică și-a mâncat-o. A venit acasă cu gălăgie, de parcă făcea un ou de aur. A făcut o mărgică în loc și cu atât a rămas baba. Punct.
Copilul se uita la mine interzis, cu ochi cât farurile lăsate pe faza lungă:
– …Atâta?
– Da. Am uitat ceva din ce a făcut cocoșul? (Bâțâie din cap că nu.) Ți-am spus că e varianta super-extra-foarte scurtă.
– …Hmmm. M-ai convins. Hai să spunem povestea cu Moș Ene…
Și așa am încheiat temporar cu număratul banilor din punguță, iar copilul s-a ales cu doua povești la culcare, în loc de una. Mă rog, o poveste și ceva, dacă mă gândesc că ceea ce i-am spus eu despre cocoș, moș și babă nu adună mai multe cuvinte decât o știre scurtă.
