M-a provocat Daria, cu povestea ei despre permisul auto. Aş fi răspuns cu un comentariu la postarea ei, dacă nu m-aş fi întins mai ceva ca o pomană ţigănească, peste cât ar putea să suporte WordPress-ul.
Am permisul auto, categoria B, de vreo zece ani. Luat din a treia incercare. Sala – 26 de puncte de fiecare dată. Traseul… eeee, aici e o altă poveste, la care am ajuns – recunosc – şi din propria încăpăţânare. Nu că aş fi fost cine ştie şofer (asta înveţi ca lumea după câteva mii de kilometri abia), dar s-a prezentat fata la examen cu bogăţie doar în cap, nu şi în buzunare, cum era moda pe atunci la Capitală.
Prima dată la traseu – urcat în maşină, pornit motorul dintr-a doua încercare, mers 15 metri pe o stradă lăturalnică, tras pe dreapta. Atât şi m-am trezit cu dosarul în braţe. Următorul concurent a făcut acelaşi lucru, şi cu strada, şi cu motorul. De luat, a fost clar ce a luat, cu datul nu ştiu cum a stat…
Prima dată la traseu – urcat în maşină, pornit motorul dintr-a doua încercare, mers 15 metri pe o stradă lăturalnică, tras pe dreapta. Atât şi m-am trezit cu dosarul în braţe. Următorul concurent a făcut acelaşi lucru, şi cu strada, şi cu motorul. De luat, a fost clar ce a luat, cu datul nu ştiu cum a stat…
A doua oară traseul – o maşină vai de lume, la care semnalizarea trebuia ţinută obsedant cu mâna (treabă devenită reflex), la care băgai piciorul până în şosea să ţină ambreiajul şi cu schimbător ca la basculantă. În dreapta mea, un căpitan burtos şi tare supărat pe trustul care l-a făcut celebru pe Garcea.
Pornit de pe loc, mers 50 de metri, făcut stânga în intersecţie aglomerată, cu tramvai care venea din spate şi cu altul care se mijea din fata (deh, Bucureşti!… unde să fie norocul ăla chior cu trafic de provincie?), oprit la zebră pentru poporul pieton, tras pe dreapta, făcut parcare laterală, ieşit din parcare, făcut iar stânga şi oprit. Cu 10 metri mai încolo de locul în care vroia domnul Garcea poliţist, că în staţie nu era loc din motiv de autobuz.
Linişte tot drumul, frunzărit dosarul, la final – 48 de puncte penalizare. Pentru nesemnalizare, pentru neacordare de prioritate pietonilor, pentru încurcarea circulaţiei, pentru neoprire la cererea examinatorului sau cam aşa ceva. Cred ca numai neacordare de prioritate la trecerea la nivel cu calea ferata îi scăpase. Nu m-am putut abţine şi l-am întrebat suav: “Domnu’ locotenent (el fiind capitan, iar eu ştiind gradele), am sânge pe bara din faţă cumva?”
Atunci au căpătat sens şi vorbele instructorului, dinainte de examen: “Lasă că mai iei şi tu nişte ore şi pe urmă dai iar examenul… Aranjăm noi…”
A treia oară, mi-am călcat pe inimă şi am purtat şi eu ce era la modă. Am mers iar 15 metri, dar cu alt rezultat…
E adevărat că şofer devii după mulţi kilometri făcuţi după ce ţi-ai luat permisul auto. Dar las pe altă dată povestea despre cum am făcut kilometri în Bucureşti, eu, femeie blondă, la volanul unui Oltcit cu număr de provincie şi cu lămâia pe geam…
8 comments
ophelia1983, intotdeauna am scris altceva decat de-ale bucatariei… 😀
..acusi vad ca si scrii!altceva deact de-ale bucatariei!
Hihi, foarte tare! (De-abia azi citesc povestea! Dar mai bine mai târziu decât niciodată! 🙂 M-am amuzat.)
Hehee… intru in fibrilatii de fiecare data cand ma gandesc. Acum trebuie sa imi schimb permisul si ma ingrozesc ca trebuie sa dau ochii iar cu oamenii cu epoleti. 😀
Si a dormit bine Garcea? :)))))))))))
He he he! Ce amintiri mi-ai trezit! Eu furam maşina lu' papa de la 15 ani şi făceam ture, decretul îl ştiam ca pe Tatăl Nostru, deci când am urcat eu prima dată la volanul maşinii de şcoală, aveam deja 4 ani de şoferie =))
Instructorul m-a înjurat vreo două zile, apoi mi-a spus senin că eu n-o să iau permisul în vecii vecilor, amin.
Aşa că toată scolarizarea mea a constat în dezvăţarea de obiceiurile proaste :))
La examen am făcut poligonul în două minute, cu scârţâit de roţi, spre disperarea instructorului, iar la conducerea de noapte l-am invitat pe Garcea să se culce că-l trezesc eu când ajungem la destinaţie :))
În ciuda predicţiilor, am luat permisul din prima 😛
A gogonat ochii de a-i fi zis ca da in apoplexie si a racnit ca el e “c..cc..ccca…cccapitan”.
ha ha ha ha, m-am amuzat pe cinste, ce să-ţi fac, dragă Gabi, dacă nu te-ai dus undeva în provincie să dai examenul auto… şi ce ţi-a răspuns Garcea la întrebarea ta suavă?