Dimineaţă rece de februarie, deşi soarele îşi ridică pe cer două suliţe pricăjite. Obişnuitul drum spre grădiniţă, pe lângă „magazinul galben”, „magazinul albastru” şi „magazinul cu bile”. Mai exact, cu trei automate în care pui bănuţi şi care nu-ţi dau niciodată bila colorată pe care ţi-o doreşti.
– Maaami, uite ce bile frumoase… Hai să cumpărăm şi noi una galbenă, te rog frumooooos!…
– Măi puiule, câte bile ai tu acasă?
– Muulte, dar mă simt mult mai bine cu astea noi…
Nu are nici măcar cinci ani şi a descoperit deja terapia prin shopping, singur şi fără să aibă card de credit sau depresie.
puideblog, daca stiam ce se ascunde dupa un cuvant inofensiv ca „aici”, nu mai deschideam link-ul inainte de salariu… :))) Nu ca dupa salariu m-as fi aruncat dupa (de pe) un Louboutin, dar altfel se vedea viata…
ai dreptate, Gabi, la ei costă mult mai mult. chiar dacă e mai rar. apropo de subiect, ai citit articolul recent al Teodorei pe aceeaşi temă? 🙂
Hehe, cum sa nu? Doar ca la ei costa mai mult. Masini, motociclete, telefoane… samd. :))))
Si eu care ma gindeam ca baietii nu sunt atinsi de virusul asta…:)
Cam costisitoare unele din actiunile astea preventive, nu stiu daca le pot prinde pe toate in buget…
Probabil actioneaza preventiv 🙂