După atâtea săptămâni de vară la bunici, fără părinţi, cel mai confortabil loc din lume este – evident – în braţe la mami. Susură la mami în ureche poveşti despre căsuţe cu ziduri ridicate din scânduri şi noroi, pentru căţei cândva plini de purici. Scândurile puse pe înălţime şi zidite cu pământ amestecat cu apă s-au risipit când s-a uscat noroiul. Căţelul spălat cu furtunul în curte până i s-a dus blana s-a tăvălit pe jos, aşa că-i la fel de colbăit ca şi iarba de la poartă. Numai necazuri…
Doi paşi mai încolo, prietenul dintotdeauna – bunicul – nu-l lasă în pace.
– Te-aud, te-aud…
– Cum aşa, bunicule? Eşti departe de mine…
– Eeee, am urechile ascuţile!
– Vezi să nu te înţepi în ele, bunicule…
Atât.
La aşa vorbe înţepăcioase, nu-ţi rămâne decât să te fereşti.
Copilul tau este o maaare figura.
P.S. Putem sa va imprumutam camera lui Radu pentru petrecere, daca vrei. El e in vacanta, asa ca nu a avut cine sa ii imprastie jucariile. :)))
al meu copchil zicea, cînd era mai mic, „am ciulit ochii!”