– Mami, ce se întâmplă la fabrica de oale?
– Tu ce crezi că se întâmplă, puiule?
– Păi… cred că cineva face oale.
– Cum?
– Topeşte fierul şi face oale din el, ca să facem noi mâncare în ele.
– Vezi că ştii??
– Dar la fabrica de peştişori?
– Peştişorii nu se fac la fabrică. Peştişorii ies din ouă şi au mămică şi tătic…
– Dar am văzut eu că apăreau muuulţi peştişori mici de undeva, veneau unul după altul, repede, ca atunci când ies de la fabrică…
– Ies din ouă peştişorii, ca şi puişorii de găină. Dar din foarte muuulte ouă.
– Toţi deodată, ca la fabrică?
– Aproape toţi deodată. (Sper să nu îi fi spus copilului vreo minciună, dar nici nu puteam tăia avântul.)
– …. Mmm…
Un moment de tăcere.
– Dar la fabrica de fundiţe??
Mai avem de discutat despre fabrica de baloane, fabrica de cuie, fabrica de creioane colorate, de „poctoave” (unghii pentru cai), de roboţei şi de tigri de pluş.
Lăsăm pentru mai târziu fabrica de iepuri, fabrica de copii mici şi pe cea de minciuni. Acolo lucrurile sunt mai complicate…
Daria, incerc sa ii fac fata. Ma gandesc insa ca, la un moment dat, nu voi mai putea… E in natura copiilor sa incerce sa isi depaseasca parintii, iar el incearca, de obicei, pana reuseste.
Adorabil copilul tău, Gabi, iar ţie felicitări pentru răbdarea şi energia cu care găseşti răspunsuri la toate întrebările lui!
Hihihihi, eu as vrea niste porcusori roz, asa ca mai bine pun la marinat niste oua cu sfecla rosie…
Am văzut şi fabrica de şoricei.
Acum aşteptăm fabrica de porcuşori. 🙂