Despre cum s-au format Vulcanii Noroioși aflați mult mai ușor de la Google sau Wikipedia. Despre cele două rute pe care puteți ajunge acolo dinspre Buzău puteți vedea aici.
Am să vă spun însă de ce merită să-i vedeți, dar și ce să aveți în vedere înainte de a pleca. Totul bazat pe o experiență personală și, prin urmare subiectivă, despre un loc supus schimbărilor, natural și naturale.
Prima oară am fost la Vulcanii Noroioși în 2002, într-un tur de vreo 2.000 de kilometri pe care l-am făcut prin țară. Nu m-au impresionat în mod deosebit: niște bălți bulbucind, unde nu aveai ce face mai mult de 20 de minute și la care ajungeai doar cu răbdare să străbați mulți kilometri de drum prăfos de țară. Nicio explicație, niciun ghidaj, nicio bancă ori masă la care să stai, să nu-ți pară rău că drumul a fost mai lung decât vizita.
M-am întors în 2013 și, după zece ani, i-am văzut altfel. Alte drumuri, alte forme, alte facilități. Se vede că s-a investit în infrastructură: distanța de 30-35 de kilometri de la Buzău și până la Berca o poți parcurge pe ambele rute, pe drumuri asfaltate, unde cele mai rele porțiuni sunt mai bune decât multe străzi din București. O pensiune a fost construită la câțiva pași, cu restaurant și terasă cu vedere la vulcani. Iar accesul în zona protejată se face în schimbul unei rezonabile taxe de 4 lei, în schimbul căreia afli mai degrabă ce nu ai voie să faci în zonă decât cum s-a format peisajul.
Vulcanii nu mai sunt nici ei aceiași: erupțiile de acest fel își mută locul și duc la modificarea reliefului. Un vulcan moare, altul apare doi metri mai încolo, iar ce vezi acum nu va mai fi la fel într-un an-doi.
Mi s-au părut mai frumoși, poate și datorită soarelui. N-am văzut niciodată dinozauri altfel decât in parcuri tematice, dar îmi închipui că spinările lor semănau cu valurile pământii calcaroase din jurul vulcanilor.
O echipă de jurnaliști francezi și câțiva turiști germani și spanioli erau fascinați de peisaj. De înțeles, dacă te gândești că, în Europa, mai sunt doar câteva locuri în care poți vedea așa ceva. În jurul lor, un angajat al nu știu cui încerca să le explice fenomenul natural, dar avea dificultăți vizibile în exprimarea prin gesturi a termenilor. Noroc cu panoul de la intrare, unde engleza de tip Google Translate facilita – fără să asigure însă – înțelegerea situației de către cei străini de limba și de obiceiurile românești.
De ce merită o așa excursie?
Este o bucurie pentru orice copil pasionat de Wall-E sau de călătorii interstelare. E fascinant să vezi, o dată la câțiva ani, cum nasc și mor fenomene care, la altă scară, ucid populații întregi mai repede decât îți ia să ajungi de la Buzău la Berca. Este un drum ușor de parcurs și, nici măcar în weekend, nu străbați vreo Valea Prahovei ca să ajungi la ei.
De ce să te ferești?
De felul în care indicatoarele rutier îți arată direcția. Urmându-le, pe varianta Mărăcineni – Pleșcoi – Berca, am greșit de două ori drumul, prima dată la Săpoca, a doua oară la Berca. Noroc cu un localnic care ne-a spus încotro sunt Vulcanii Noroioși fără să mai apucăm să-l întrebăm. Probabil că sensul giratoriu în care își făcea veacul dădea de furcă tuturor bucureștenilor ajunși acolo.
Să nu vă închipuiți că, plătind un bilet de acces, veți afla despre zona respectivă de la cineva specializat. Așa că, înainte de plecare, să întoarceți singuri pe dos site-urile ca să aflați care-s Pâclele Mari și care-s Pâclele Mici. Iar diferența dintre cele două o găsiți mai degrabă pe internet decât la fața locului.
Și, dacă tot ați bătut drumul până acolo, mergeți direct la terasă, nu căutați bănci ori locuri de stat jos și jucat cu copiii ori de mâncat o napolitană și un măr. Doar n-o să faceți concurență terasei de peste drum.
Voi veni din nou peste alți zece ani, poate. Până atunci, sper să priceapă careva că investițiile în turism nu înseamnă doar asfaltarea drumurilor de acces, iar că plata unei taxe de intrare – fie ea și simbolică – presupune ca tu, autoritate, să asiguri mai mult decât un gard și două coșuri de gunoi.
P.S. Am vrut inițial să numesc această postare ”Vulcanii Noroioși sau cum să înnămolești o destinație de weekend”, însă nu am vrut să dau cu parul din prima…
