Am cumpărat recent de la Lidl o carte de povești – ”Poveşti de noapte bună preferate”. Frumos ilustrată, cu povești interesante și care lasă copiilor mintea deschisă spre fantezie. Cu toate acestea, nu o recomand. Este o carte pe care o pot citi doar părinții copiilor lor și pe care nu aș lăsa-o pe mâna copiilor. De ce anume veți vedea mai jos.
Cartea este tradusă din limba germană – cred – și este tipărită în China. Are trei autori – trei nemțoaice – și a costat 20-25 de lei, dacă nu mă înșel.
Ce îmi place la această carte este că poveștile sunt despre animale și copii care trec prin aventuri extraordinare prin simplitatea lor. Un pinguin pleacă de la Polul Sud în țările calde, pentru că îi este prea frig. Doi șoricei călătoresc pe Lună, convinși fiind că satelitul Pământului este, de fapt, o roată imensă de cașcaval. Câți dintre copii nu dezvoltă, în mintea lor, fantezii similare? Câți nu visează că pun mâna pe stele, că stau de vorbă cu animalele ori că monstrul din poveste evadează în bucătărie și cotrobăie prin frigider, trântind cratițe și capace?
Mi-a plăcut și ilustrația. Aparent simplă, bazată pe acuarelă și foarte colorată. Exact cum le place copiilor.
| Singura imagine pe care am găsit-o a cărții este în altă limbă decât română. |
Am mai cumpărat cărți de la Lidl. Cărți de colorat, albume tematice. Am fost mulțumită, mai puțin acum. Și nu văd cum aș putea fi mulțumită.
Nu mă supăr foarte tare că aproape nu sunt virgule. Punctuația poate fi piatră de hotar și pentru unii jurnaliști cu vechime, care se opintesc totuși când trebuie să facă acordul între subiectul multiplu și predicat ori adjectiv și substantivul pe care îl determină. Înțeleg, să zicem, și lipsa obiceiului de a scrie numele planetei Pământ cu majusculă, date fiind sensurile cuvântului. Nu știu cum să explic aceași scăpare în cazul Căii Lactee.
Mă deranjează însă destul de tare că ceea ce găsesc în carte nu-i chiar limba română învățată la școală. Asta pentru că Micul Lup se uită la râul care trece pe ”dedesupt”, în care s-ar fi bălăcit dacă ar fi știut să ”înnoate”. Nici pinguinul Adelia nu știe să ”înnoate”, dar tatăl ei este convins că îi ”va place” să facă asta. Și, dacă nu știați, șoriceii plecați după cașcaval pe Lună ”piue” când se întâlnesc cu mica zână. Și am citit doar trei povești din 13…
Pare-se că cine face editarea nu a citit destul. Ori nu a citit ce și când trebuia. I-aș recomanda eu câteva cărți, începând cu manualele de limba și literatura română din gimnaziu.
UPDATE: Între timp, cei de la Lidl mi-au transmis că vor contacta editura pentru a remedia această situație. Cartea s-a epuizat din magazine, în mod natural probabil, date fiind modificările săptămânale de oferte. Voi urmări, totuși, o eventuală reapariție.
Mi se intampla acelasi lucru. L-am intrebat de ce trebuie sa ii mai citesc povesti daca el le stie deja asta bine. A spus ca doar asa sunt frumoase povestile: spuse de altii.
Eu remarc treaba asta la toate cărţile de poveşti pentru copii. Practic, pentru a nu-l face să creadă că limba română este chestia aia gumoasă din cărţi, cu expresii traduse nenatural, i-o „interpretez” la fiecare lectură. După fantezia mea lingvistică. Iar el protestează că nu e aşa povestea, că eu, faţă de buni, nu ştiu să o citesc, etc. Probabil le ştie pe de rost…