Orice ai prin casa poate fi refolosit, reciclat, reutilizat in diferite moduri ori inclus in diferite proiecte. Creioanele cerate sunt un exemplu.

Cine are copii stie cate creioane cerate rupte se pot aduna intr-o casa. Rareori le mai foloseste cineva in starea asta, dar le poti recicla pentru a compune tablouri, asa cum am facut noi. Sigur, se pot face si lumanari, dar despre asta vorbim alta data.

Cate creioane colorate iti trebuie pentru un tablou? Cate ai – ideea este sa acoperi cu ele marginea unei foi dintr-un bloc de desen mai mic ori mai mare, dupa cum doresti. Important este ca hartia sa fie mai groasa si in niciun caz lucioasa, altfel ceara topita  care va curge din creioane se va rostogoli prea repede si nu veti avea control asupra modelului.

Asadar, ne trebuie creioanele si foaia de desen, o bucata de carton tare ori PAL cel putin de marimea foii, un pistol cu lipici si doua cleme mari, asa cum vedeti mai jos…

…plus pe cineva care sa va ajute inclusiv atunci cand nu aveti nevoie.

Cum lipim creioanele

Puteti folosi creioanele cu tot cu invelisul de hartie (se vor lipi mai usor de hartia de desen). Le puteti curata de etichete daca vreti, dar sa stiti ca nu se vor lipi la fel de usor si este posibil sa se inmoaie de la caldura lipiciului.

Insiram la rand creioanele in partea de sus a foii, in ordine dorita. Noi am rupt creioanele in doua pentru a fi toate cam de aceeasi dimensiune (3-5 centimetri), dar nu am tinut cont de culori, ci le-am pus aleatoriu. Dupa cum vedeti, nici de cojit nu le-am cojit pe toate. A fost un experiment, as spune.

Apoi lipim creioanele de foaie unul cate unul cu pistolul cu lipici fierbinte.

Sigur ca nu pot face asta fara ajutor, pentru ca am nevoie de maini pentru pozat.

Cum topim creioanele

Mai intai, foaia pe care sunt lipite creioanele trebuie prinsa, cu ajutorul celor doua cleme, de cartonul tare, ca sa poata fi manevrata usor. Eu am folosit o bucata de PAL pe care am cumparat-o pentru un raft si pe care am murdarit-o serios, cu aceasta ocazie.

Odata lipite creioanele si foaia prinsa bine de carton, le incalzim cu uscatorul de par pe temperatura medie, cam de la 30 de centimetri distanta de foaie.

Iar creioanele incep sa curga…

…moment in care realizezi cat sunt de folositoare clemele, pentru ca poti misca foaia cu totul, sa dai o anume forma urmelor de ceara.

Nu doar inclinatia foii e importanta, ci si temperatura si modul in care suflati aer cald spre creioane. Cu cat e temperatura mai mare, cu atat vor curge mai repede creioanele.

Creioanele se opresc din curs cand nu mai sunt incalzite. Raman urme groase de ceara, care cer un strat de lac deasupra. Noroc cu marea mea colectie de sprayuri cu vopsea, in care am adaugat recent si un spray lac, fix pentru astfel de ispravi.

Ce am mai facut, la final, a fost sa tai cu un cutter foaia, in partea de sus, cat sa indepartez resturile de creion ramase dupa topire. In spatiul alb ramas pe foaie mi-am zis ca ar fi frumos sa desenam ceva si am facut o umbrela.

Tadaaam… acum avem tablou. Ne mai trebuie o rama, ca passepartout stim sa facem. Am povestit AICI despre asta, dar tot mai avem niste idei.

7 chestii pe care nu le-am stiut dinainte

Ne-am distrat, a iesit ceva tare simpatic, iar faptul ca mi-au ramas creioane lasa loc pentru un alt proiect. Pana atunci, sa vedem insa ce am invatat noi din asta si nu gasesti la cei care au facut acelasi lucru:

• Toate creioanele trebuie sa fie la fel. De groase, de bune, de moi. ale noastre nu au fost, iar cele mai groase nu s-au topit mai deloc.
• Hartia simpla e mai buna decat cea texturata ori canvasul.
• Uleiurile din creioane pateaza. Da, normal, doar contin ceara, nu?
• Lipiciul e bun doar foarte cald
• …dar nu pe degete. Jur!
• Totul pare mai usor facut de altcineva. O sa imi dati dreptate daca faceti si voi proiectul acesta.
• …dar cele mai frumoase desene sunt cele pe care tu le faci, nu altii. Dovada mai jos!