Jocurile Olimpice 2012. Altfel de întrecere, mult diferită de cea politică măcar prin nivelul de fair-play al jucătorilor.
Galeria ad-hoc uită de telefoane și de laptopuri și trăiește finala la bârnă și sol la fel de intens ca și echipa noastră de gimnastică, pe planșa de la Londra. Fetele noastre încă nu au intrat în concurs, evoluează acum o asiatică.
– Hai, cazi!!… Câș!!… Vedea-te-aș jos!…, o încurajează sincer galeria noastră pe asiatică.
Opt minute mai târziu, Larisa Iordache pică de pe bârnă.
Nu trebuie să fii doctor să tragi niște concluzii, dar mi-am amintit astfel două lucruri:
1. De obicei, când sapi groapa altuia, pici chiar tu în ea. Sau aș putea spune, la fel de bine, că nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește.
2. Avem o plăcere perversă de a încerca să obținem premiul de frumusețe dorindu-ne să moară capra vecinului, în loc să o coafăm mai trendy pe a noastră. Un copil mare, aflat la doi pași de mine, îmi explică și de ce: ”Depui efort să coafezi o capră. Ori, nu-ți trebuie nimic să stai în fotoliu și visezi cum moare în chinuri animalul vecinului…”
