Cineva spunea ca merita sa mori pentru dreptul celuilalt de a nu fi de acord cu tine si cred asta. De aceea am prieteni care au alte pareri decat ale mele, pe care le respect. Nu mai suport insa ipocrizia. De aceea, azi, pentru prima oara de cand am contul de Facebook, am dat Unfriend cuiva. Unui preot. Nu-i mult, dar nu mai pot.
Nu mai pot sa vad si sa aud indemnuri al caror unic scop pare a fi spalarea unor creiere, pentru a le pregati sa faca parte din turma de oi pe care niste gusati in Mercedesuri platite tot de noi o conduc orbeste spre interesul lor propriu si personal.
Nu mai suport sa vad masinile lor lucioase si straiele lor aurite cand stiu ca sunt luate din bani care, daca s-ar fi dus pe taxe la stat, ar fi convins un profesor bun sa nu plece la capsuni in Spania.
Nu mai suport sa ni se spuna sa ne rugam pentru bine nostru, cand binele asta inseamna si manuale, autostrazi, medicamente compensate, paduri, locuri de parcare ori un functionar cinstit la ghiseu. Daca rugaciunile ar repara gropi si ar cladi sali de clasa, n-am mai avea DNA.
Nu mai suport sa mi se spuna ca sunt o minoritate doar pentru ca nu-mi duc copilul la ora de Religie. Dar nu vreau sa invete ca nemunca e suficient motiv sa primesti de pomana. Nu am fost si nu voi fi niciodata o oaie! A fi credincios nu inseamna a fi ignorant!
Nu mai suport sa aud ca trebuie sa intoarcem si celalalt obraz, pentru ca asa este crestineste. Mai ales cand, pentru cei care o spun, asta adesea inseamna sa intoarca si celalalt buzunar. Intoarcem obrajii de 25 de ani, degeaba. In tot acest timp, buzunarele lor se ingroasa mult mai rapid decat obrazul nostru.
Nu mai suport sa aud cum trebuie sa dai si sa dai si sa dai, si la botez, si la nunta, si la inmormantare. Este mai bine primita pomana cand e sfintita contra cost? Si ma scoate din sarite faptul ca, desi fac asta in virtutea functiei si a atributiilor in serviciul public, de preoti nu se atinge vreodata DNA-ul.
Nu mai suport sa vad cum oameni ai bisericii se pun pe aceeasi treapta cu Dumnezeu, judecandu-i si impartind vinovatie celor care cred ca binele si credinta nu stau neaparat in biserica, ci mai ales si in primul rand in sufletul fiecaruia. Oare nu-i Dumnezeu peste tot?
Si nu-i drept sa vezi satanisti in oricine nu vine sa cotizeze la biserica ta. Si sa uiti ca si bisericile ard la fel de rapid precum un club. 1930, Costesti, 118 morti. Atat.
Ma scoate din sarite faptul ca Biserica Ortodoxa Romana nu intelege ca sintagma ”secolul 21 va fi al religiei ori nu va fi deloc” nu inseamna sa te intepenesti in preceptele de acum sute de ani, sa tragi o tara intreaga dupa tine si sa o ingropi in ignoranta. Ma doare ca alte culte au inteles deja ca vor muri daca nu evolueaza odata cu vremurile, iar BOR nu…
Si mi-e ciuda de mor ca preotii pe care i-am intalnit si m-au convins ca sunt bunatatea intruchipata sunt atat de putini incat ii numar pe degetele de la o mana.
M-am nascut ortodoxa si asa am fost crescuta. Dar am ajuns sa cred ca nimic din ce fac acum cei mai multi dintre preoti – care ar trebui sa isi slujeasca de fapt obstea – nu mai aduce pe nimeni mai aproape de Dumnezeu, ci dimpotriva. Si cei mai puternici oameni au nevoie sa creada si sa se roage. Unde sunteti voi, preotilor, sa ii indrumati si sa le fiti exemplu?
Undeva, pe pamant ori in cer, pentru toate astea va exista o plata si pentru ei. Si nu stiu ce va fi atunci…
Sursa foto: Mediafax, de aici.
5 comments
Buna ziua!
Draga ”donkeypapuas”, am ajuns sa citesc intamplator comentariile tale. Dupa prima postare a ta, am crezut ca suferi de un usor retard. Dupa a doua, am constatat ca retardul tau este sever si irecuperabil. Pe langa greselile gramaticale si de logica, ai niste probleme grave legate de copilaria ta. As spune sa mergi la psiholog, dar cred ca deja e de competenta unui psihiatru, problema ta. Esti un simplu organism unicelular care nu vrea si nici nu poate sa evolueze. Din pacate, gasca de euglene verzi este mare si nu ne lasa sa ne dezvoltam. E o melodie interesanta a unora cam vulgari (Parazitii) ale carei versuri, printre altele, sunt asa ”…Mori…..din proprie initiativa!”. Cam asta e urarea pe care o poti primi si nimic mai mult.
Mda, n-are sens sa incerc sa schimbi pareri si atitudini care nu se vor schimba.
Singura pretentie pe care o am, in cazul de fata, este sa nu fiu jignita pe propriul blog. Iar asta nu are vreo legatura cu o opinie pro sau contra, ci cu buna crestere.
Vroiam să vă spun “La Mulţi Ani!” În loc de asta ajung să vă întreb când v-aţi spovedit ultima oară. Dacă v-aţi spovedit până acum! Îmi pare rău dar mi se întăreşte şi mai mult exact impresiile – pe care le-am spus şi la cursuri – că presa zisă “românească” nu face decât să stea cu coada sus şi să aştepte indicaţiile ideologice ale patronilor şi directorilor de opinie de aici sau de aiurea.
Multumesc pentru urare. 🙂 Cat despre spovedit, da, am facut asta si nu doar o singura data. Sunt de acord si cu afirmatia despre presa, este valabila pentru o anume parte din media. De asta am si plecat din presa, pentru care si prin care am trait aproape 20 de ani. Singurul patron de care depinde acum scrisul meu este propria-mi vointa.
Stiu ca aceste pareri deranjeaza. Dar cateva lucruri vreau sa fie clare.
Mai intai, credinta, religia si biserica sunt lucruri diferite. Poti fi credincios fara sa fii inchis in dogmele unei religii ori intre peretii unei biserici. Este, pana la urma, vorba despre o relatie foarte personala cu Dumnezeu.
Apoi, nu toti preotii sunt la fel. Un preot pe care il consider intruchiparea bunatatii si a credintei in Dumnezeu slujeste intr-o biserica de spital si este fericit ca poate face asta.
Si, nu in ultimul rand, ceea ce contest eu nu este ideea de Dumnezeu, ci scopul pe care il slujesc unii dintre preoti astazi. Vreau ca baiatul meu sa invete dragostea fata de aproape, la ora de Religie, vorbindu-i-se despre cum sa ajuti un batran, nu despre cum sa dai de pomana unui rom(an) plecat la munca in strainatate si care, de fapt, cerseste acolo si ne face tara de ras.
Să vedem pe rând:
– Folosiţi termenul “rom”, care nu face parte din vocavularul limbii române 8chit că ar vrea unii să îl acceptăm). În româneşte se spune “ţigan”. Numai că ar suna prea rasist pentru unele urechi aplecate în faţa corectitudinii politice.
– Vorbiţi de preoţii de spital. Or fi aceia pe care presa “românească” a evitat să-i menţioneze atunci când s-a vorbit despre tragedia de la Club Control? Că ei, săraci, erau acolo, în capele de spital.
– Dar care e diferenţa între “capelan” şi “paroh”. Mediul, stimată doamnă! Pentru un spital, unitate militară, puşcărie trebuie personal specializat. Pentru simpli LAICI (adică poporeni) şi preotul să ştie greutăţile de care se lovesc aceştia (viaţă de familie cu soţia, copiii; hărţuielile cu vecinii şi toate mizeriile cotidiene din oraşe şi sate; iar la călugări… un monah! Deci, da! Nu toţi preoţii sunt la fel! Cum nic oamenii nu sunt la fel. Doar Marx şi gaşca lui au vrut uniformizare totală.
– Poţi fi credincios fără să fii închis în nişte dogme? Da! Doar că acela devine idolatru, prizonierul propriilor sale fantezii pe care, de la un anumit moment, va încerca să le impună altora cu mitraliera. Dar un creştin are o DOGMĂ (adică un prag peste care nu se poate trece nici de s-ar întoarce munţii cu sus-n jos: IISUS HRISTOS – DUMNEZEU-OMUL! Pentru asta au preferat mii şi mii de martiri mai degrabă să moară şi să fie chinuiţi decât să cedeze o virgulă. Chiar şi în zilele noastre – nenorociţii ăia de creştini sirieni.
– Dar dumneavoastră nu vreţi ca aceste lucruri să le afle copilul dumneavoastră! Vreţi doar floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii! Şi să fie pace în lume! Ce să-i dăm cu atitudinea asta negativă!? Că să avertizăm că cine se joacă cu focul este nu numai responsabil de ceea ce i se întâmplă lui însuşi, dar şi autor chiar şi moral al tragediei celorlalte victime.
– Iar afirmaţia că v-a obligat cineva să vă înscrieţi copilul la religie este pură minciună! Deontologia profesională, deh!