Multi dintre noi cred ca viata trebuie luata exact asa cum este. Ca nu pot face nimic atunci cand tot ce se intampla in jur pune presiune pe tine si iti mananca din timp si din energie. Asa sa fie, oare?
Nu-i chiar asa, cred eu. Poti schimba propriile obiceiuri, iar uneori asta-i de ajuns ca sa iti faci viata mai usoara. Asta am facut si eu, dupa ce am inteles ca, prin simplificare si schimbarea unor obiceiuri de viata, imi pot creste confortul.
Pentru mine, de exemplu, 2021 a fost mai greu decat alti ani. l-am inceput iesind oficial din carantina, dupa ce am reusit sa trec prin Covid fara sa ajung totusi la spital. Au fost doua saptamani foarte intense, cu suisuri si coborasuri pe care nu le-am simtit in alta afectiune. Cu un grad de imprevizibilitate care – mi-am dat apoi seama – face medicii sa fie mereu circumspecti legat de evolutia bolii.
Am trecut cu bine pana la urma, dar lucrurile nu s-au incheiat aici. Nu stiu daca din cauza astmului sau pentru ca a fost a doua infectare (prima fiind mult mai devreme, cand nici nu stiam ca virusul exista la noi), m-am refacut greu. “Long Covid” ii spun medicii acestei situatii, pe care nu o poti trata cu pastile pentru ca, fiziologic, nimic nu este in regula. Ce poti sa faci este sa traiesti echilibrat, sa faci miscare si sa astepti ca timpul sa treaca, ca sa scapi de oboseala si de “brain fog”. Iar eu asta am facut, cautand in paralel cai de a-mi face viata mai usoara.
Lucrurile simple sunt mai usor de dus si de trait, asa ca simplificarea a fost tinta mea. Nu sunt o persoana minimalista, dar simplitatea este necesara si chiar indicata, in unele momente ale vietii. Iata ce am descoperit eu, in ultimele luni, ca ajuta la simplificarea vietii de zi cu zi.
1. Colectarea selectiva
La inceput, a fost o maaaare durere de cap. Cand am vrut eu sa colectez selectiv, firma de salubrizare nu ridica deseuri decat la gramada. Am colectat separat pet-urile, pe care se gasea mereu cate un nene prin cartier care sa le ridice si sa le duca la reciclat. Pentru textile am avut mereu solutii, dar cu hartia – mai ales caietele si foile scrise – a fost un chin. Sunt prea comoda sa duc cutiile cu hartie la reciclat in cine stie ce capat de oras, mai ales ca nu gasesti usor centre de reciclare. Nu mai vorbesc despre ambalaje…
Mi s-a indeplinit dorinta si, de la 1 aprilie, firma locala de salubrizare (Urban SA, mai exact) a inceput sa colecteze selectiv: sticla, reciclabile (de toate, la gramada) si gunoi menajer. Prima luna a fost horror si am fost aproape sa divortez de Urban pe motiv de nepotrivire de promisiuni: ei promiteau ca ridica la timp si eu promiteam ca ii reclam la Primaria sectorului 6. Dupa o luna si jumatate de nabadai – timp suficient sa ii cunosc pe toti directorii din operational si sa aud toate scuzele posibile -, am ajuns la o relatie suportabila, in care ei ridica deseurile aproximativ la timp, iar eu le platesc pe masura serviciilor prestate, adica tot aproximativ.
Dar nu despre odiseea mea cu firma de salubrizare vreau sa iti spun, ci despre ce a insemnat, de fapt, trecerea la colectarea selectiva. In momentul in care am inceput sa strangem separat deseurile, am realizat cata risipa faceam. Da, poate este tarziu, fiindca altii fac asta deja de multa vreme. dar este un timp pentru toate si poate acum a venit si randul nostru.
Zeci de servetele din hartie, ambalaje de la cosmetice, alimente si dulciuri, sticle din plastic, pe scurt – o multime de materiale de a caror existenta in viata noastra nu suntem constienti. Ele ajung sa ne sufoce insa si sa polueze ape, pasuni, paduri, marginile drumurilor si, in general,orice colt de natura in care ajunge un cetatean nesimtit.
Cand te uiti la fiecare hartie ori recipient care nu-ti trebuie si te intrebi in ce cos trebuie aruncat, devii mai constient cu privire la consumul zilnic si mai responsabil. Intelegi ca lasi in urma o amprenta uriasa asupra unui mediu in care iti doresti sa traiesti in siguranta. Intelegi ca cel care pune in pericol acest mediu esti chiar tu si ca rezolvarea este la tine.
Cum imi usureaza asta viata? Pai ma determina sa consum mai putin. Sa nu mai cumpar pungi, ci sa iau propria sacosa la cumparaturi sau la piata. Cu mai putine lucruri, viata e mai simpla si, implicit, mai usoara.
2. Aspiratorul de mana
L-am considerat o unealta pentru puturosi pana a adus sotul unul si la noi in casa. Din acel moment a intrat in viata noastra si n-a mai iesit, iar eu ma bucur peste poate pentru asta. Combinat cu faptul ca am covoare foarte mici spre deloc (traiasca incalzirea prin pardoseala!), scula asta mica ma ajuta enorm in a tine casa mai curata.
Imi ia zece minute sa aspir toate covoarele (ma rog, covorasele), o data pe zi. Aspira si lichide, si solide, iar acum nu-mi mai imaginez cum as intretine curatenia fara el. Consuma mai putin decat un aspirator clasic, il scot rapid si la fel de rapid se curata si il pun la loc, iar bateria Li-Ion tine o saptamana. Ma ajuta sa scot aspiratorul mare mai rar si este perfect pentru interventiile rapide de dupa popcorn & televizor, de exemplu.
Si nu am un model fitos, ci un SilverCrest cumparat de la Lidl, cu putin peste o suta de lei. Daca vrei insa ceva de brand ori cu baterie mai mare, uite AICI o selectie.
3. Masina de spalat vase
Ai spune ca este de la sine inteles ca aceasta minune a tehnicii moderne sa se regaseasca in fiecare casa, asemeni masinii de spalat rufe ori aspiratorului. Sunt inca multi oameni care nu o folosesc pentru ca o considera fie un lux, fie o investitie prea mare. Totusi, cred ca jumatatea de ora castigata in fiecare zi pentru ca nu mai spal vase de mana merita orice investitie. Daca faci un calcul, inseamna, intr-o saptamana, timp sa vezi doua filme, de exemplu.
Pentru mine, achizita masinii de spalat vase a fost unul din cele doua lucruri foarte destepte pe care le-am facut acum 11 ani, cand m-am mutat in casa in care am putut configura bucataria aproape asa cum mi-am dorit. Al doilea lucru a fost sa pun incalzire prin pardoseala, dar despre asta am mai spus de cateva ori pe aici.
Iar pentru restul momentelor in care trebuie sa spal vase, mi-am asigurat “a room with a view”, pentru ca am instalat chiuveta fix sub fereastra din bucatarie.
4. Sprayul cu otet pentru curatat orice
Aici nici nu stiu cu ce sa incep, cand este vorba despre beneficii. Pe de-o parte, folosesc o singura substanta fie ca vreau sa curat bateriile ori sapuniera, fie ca am de sters un geam, preparata dupa reteta de AICI. Nu ma mai incurc in recipiente cu solutii, ce merg pe o singura varianta, completata cu un dezinfectant acolo unde este nevoie.
Asta inseamna costuri mult mai mici decat daca as cumpara tot felul de substante si un singur produs in loc de mai multe. Pe scurt, este mai simplu si mai ieftin. In plus, otetul este prietenos cu mediul, nefiind poluant cata vreme este obtinut din ingrediente naturale.
Ba chiar si la rufe folosesc tot otet, in locul balsamului cumparat (vezi AICI cum), iar asta de ani de zile, ceea ce ajuta si la mentinerea in buna stare a masinii de spalat. Principalul beneficiu aici este pentru sanatate, pentru ca am renuntat astfel total la una din cele mai daunatoare substante din cele pe care le avem in casa. Pentru un astmatic ori pentru cineva care sufera de alergii, disparitia acestui factor inseamna mai putine probleme si, drept urmare, o viata mai usoara.
5. Garderoba care incape intr-un dulap
Am scris initial “garderoba caspula”, dar nu este chiar asa, desi tind intr-acolo. O capsula mai mare, dar principiul ar urma sa se pastreze. Ma bucur insa ca am redus atat de mult numarul hainelor incat le am acum pe toate sub ochi, indiferent de anotimp. Cand vine frigul, trebuie doar sa mut raftul de sus pe raftul de jos si invers. Inca sunt multe, dar se va rezolva si asta, in timp.
Am cumparat foarte putine, in ultimii doi ani, in primul rand pentru ca am iesit foarte putin din casa, comparativ cu viata mea de dinainte de pandemie, dar n-am simtit nevoia de lucruri noi nici dupa ce lucrurile s-au relaxat. In acelasi timp am scos brate intregi de haine care nu-mi aduceau nicio bucurie. Fie imi erau mari sau mici si speram sa incap in ele intr-o zi, fie nu-mi veneau turnate, fie nu simteam ca ma reprezinta, iar asta imi provoca disconfort ori de cate ori le purtam. Am incercat trucuri prin care sa le scot pe toate la purtat, dar oricum o dadeam, ramaneau mereu haine nepurtate.
Am ramas cu muuulte perechi de blugi (am numarat vreo noua, modele diferite) si multe bluze albe, iar dincolo de asta am rosu, roz, bej si verde oliv, dar si albastru si turcoaz si un pic de neutru – bej si gri. Chiar a fost o surpriza sa constat cate din hainele mele contin aceasta culoare, pe care nu as fi cautat-o neaparat prin magazine. Odata ce am scos ce nu puteam purta, a fost clar insa ca, instinctiv, aleg cam aceleasi lucruri si aceleasi culori. Drept urmare, m-am abandonat lor si nu mai am dileme legate de alegerile de facut atunci cand vreau intr-adevar sa cumpar ceva.
Dureaza mai putin sa ma decid ce imbrac sau ce cumpar, iar hainele se potrivesc mai usor una cu alta, cand le aleg sa-mi compun tinutele. Este mult mai simplu sa vad ce am in sifonier si sa gasesc ce-mi place si ma bucur sa aleg doar dintre haine pe care le iubesc. Hainele mele vorbesc acum mai mult despre mine si le simt mai aproape de ceea ce sunt.
Nu e ca si cum nu as fi stiut toate lucrurile acestea despre simplificarea garderobei: le stiu si le-am vorbit despre ele cursantilor de la cursurilor de media & PR, in alte vremuri. Interesant a fost sa trec iar prin asta eu, cea de acum, avand 46 de ani si alte preferinte decat cu zece ani in urma.
6. Materialele care nu se calca & spalatul corect al rufelor
Oh, aici nu am destule multumiri pentru aceia care au inventat viscoza si panza topita, de exemplu. Pentru ca NU IMI PLACE SA CALC, asa ca o fac doar daca nu exista nicio alta solutie. Dar prefer sa caut alternative, pentru ca ele exista, iar nesifonabilele sunt una dintre ele.
Nu am calcat niciodata asternuturile si nici tricourile, ci le intind la uscat pe umeras imediat ce s-a terminat ciclul de spalare, fara sa le intind excesiv si sa lase colturi si dungi. De regula, scutur hainele inainte de a le pune la uscat, ceea ce ajuta la intinderea lor si uscarea fara cute. Iar cand s-au uscat, le pun in sifonier fara sa le ingramadesc, pentru ca aglomeratia face ca ele sa se sifoneze. Iata inca un avantaj al faptului ca am mai putine haine in garderoba!
Cand nu sunt din materiale nesifonabile, fetele de masa sunt atat de drept si frumos uscate, incat rareori mai au nevoie de fier de calcat. Pentru una din ele insa, cusuta dintr-un damasc frumos care se cere pus in valoare, scot fierul de calcat, de doua ori pe an. Adica tot atat de des pe cat este ea de folosita.
Asta nu inseamna ca nu calc la nevoie (camasa zilnica pentru sot, de exemplu), doar ca evit cat de mult posibil sa o fac. Mi se pare pierdere de timp si de energie pe care le-as putea investi in cu totul altceva. Cum ar fi, de exemplu, ceea ce am trecut la punctul urmator.
7. O ora doar pentru mine, in fiecare zi
Oare cat dintr-o zi alocam doar pentru noi si numai pentru noi? Ai masurat vreodata timpul pe care, in 24 de ore, il petreci facand pentru tine personal ceva care sa-ti dea o stare de bine si care sa te ajute sa-ti pastrezi, pe termen lung, sanatatea si echilibrul mental? Nici dusul pe care il faci dimineata nu este doar pentru tine daca, in cele 10 sau 15 minute, iti fac in cap liste de activitati ori iti construiesti discursul pentru cine stie ce intalnire importanta de la serviciu.
Am ajuns astfel la principalul motiv al tensiunii in care multi dintre noi traiesc si care priveste dezechilibrul intre ceea ce facem pentru altii si, respectiv, ceea ce simtim ca facem pentru noi. Cat facem pentru ca trebuie si cat pentru ca vrem? Cand peste aceste intrebari se suprapun restrictiile dintr-o pandemie, lucrurile se complica si mai mult, de unde si nevoia de a gasi un punct de echilibru.
O ora pe zi doar pentru mine inseamna echilibru si relaxare, in cazul meu. Ce fac cu aceasta ora? Un dus, un pic de yoga, o cafea bauta in curte, printre flori sau facut nimic, cu picioarele spanzurate pe marginea canapelei din atelier. Orice este ok cata vreme nu inseamna ganduri despre task-uri, sarcini, telefoane, “trebuie sa” si “cat costa sa”.
M-am reapucat de yoga si am cautat sa im creez un obicei din stretchingul de dimineata. Stiai ca ai nevoie de doua saptamani in care sa faci zilnic un lucru pentru ca el sa devina obicei?
Daca nu ai facut niciodata asta, incepe cu ceva usor, cum sunt exercitiile de mai sus. Asa am inceput eu, apoi am adaugat exercitii pana am ajuns de la 5-10 minute la o serie de 20-25 de minute. And still counting, pentru ca voi continua sa maresc numarul exercitiilor. Daca nu poti pe cont propriu si ai nevoie de un instructor, ti-o recomand pe Delia Robescu, care iti va indruma pasii cu rabdare si pasiune pentru yoga.
Dincolo de asta, daca intelegi si ca esti ok asa cum esti si ca perfectiunea nu este un scop in viata, vei privi altfel tot ce se intampla in jurul tau. Eu asa fac si sunt sunt ok cu toate fricile si emotiile mele, cu anxietatea, cu ceata post Covid, cu cele cateva kilograme pe care nu le pot da jos, cu inceputul de celulita, cu ridurile, petele si pistruii provocati de soare, tot ce-mi aduce fiecare zi noua, fie bucurie sau nervi. Fac toate parte din minte, le iau asa cum sunt si ma duc zambind mai departe.
Poate ca nu tot din ce am scris mai sus ti se aplica, pentru ca nu toti suntem la fel. Dar ceva din ritmul tau de viata poate fi schimbat ca sa te faca sa te simti mai bine. Ia-ti timp ca sa te gandesti la asta si vezi care sunt principalele motive de stres si cum poti tu interveni asupra lor. Iar daca nu ai puterea de a schimba totul, atunci schimba doar ceea ce sta in puterea ta!
Spor in toate iti doresc!
Descoperi si alte idei de proiecte diy si sfaturi pentru un trai sustenabil urmarindu-ma si pe alte platforme:
- pagina de Facebook Gabi Ralea DIY | Decor | Living
- grupul de Facebook Gabi Ralea DIY & Living
- YouTube
Main foto: Pexels.com.
14 comments
Traiasca aspiratorul de mana si masina de vase! La noi a fost invers, sotul imi spunea ca este suficient aspiratorul mare, pana cand am comandat eu un StarLight. Incet-incet s-au imprietenit pentru ca a vazut si el cat este de practic. Cand are ceva de aspirat de sub birou sau sub masa din bucatarie ma intreaba : Unde ti-e aspiratorul ala smecher? 🙂
Si uite asa ajung ei la vorba noastra! :))
Noua perechi de blugi, wow! Eu detest blugii, pt mine sunt o necesitate, cred ca am fix trei perechi, doua de purtat si una mai de evenimente :)))
Toate ideile tale sunt faine, si eu aplic o parte din ele si cred ca trebuie sa le popularizam cât mai mult! Big hug pentru tine, mă bucur că ești bine acum!
Oh, si daca ar fi dupa mine, probabil as mai lua vreo trei perechi! :)) fiecare cu ale ei, ca sa-i faci?? :)))
Hugs back, tot ce-i greu trece, la un moment dat. 🙂
Dintre toate, partea cu o ora doar pentru mine mi se pare cel mai greu de realizat :))
O ora nu-i asa de greu de adunat daca pui cap la cap cateva momente – doua dusuri pe zi, minutele pentru machiaj, un mers cu metroul (da, poate fi pentru tine daca citesti, de exemplu) sau un pahar de vin seara, baut afara, in balcon sau pe terasa. Se aduna, pic cu pic, dar important este sa constientizam noi ca trebuie sa avem timp pentru noi, ca trebuie sa ne punem pe noi insene pe lista de prioritati.
La partea cu colectarea selectiva ma doare crunt. Intr-un an de zile mi s-a furat cazanul pentru reciclabile de doua ori.
Cand am inceput intensiv sa selectez, am observat si eu cate se arunca. Dar, o mare parte dintre ele ajungeau ca jucarii la copii dupa ce se autoserveau din cutia de carton vopsita galben si pusa la vedere in casa. Cutiile de la mastile de unica folosinta, sticle de plastic, prospecte, etc. erau luate de copii la joaca.
Cu hainele este grav la mine, m-am lasat ultima si uneori ma simt o cenusareasa in hainele mele. L a bucatarie nu am vedere decat la perete. Dar, anul acesta am o mica gradina luxurianta in curte. A crescut via si zmeura de zici ca esti in padurea Amazoniana.
Eu cu tomberonul am avut o alta problema: cand il luau sa il goleeasca, il tranteau de masina si il spargeau. Drept urmare, am pus sac in tomberon si scot eu scaul cand stiu ca urmeaza sa vina gunoierii. Vezi daca nu poti face la fel, ca sa poti pastra tomberonul legat. (Al meu era prins cu lantul de gard, intr-o vreme.)
Cat despre zmeura… aveeeemm!! 🙂 Astept sa se coaca si murele si scriu si aici despre asta. 🙂
Garderoba este punctul meu sensibil, mereu am prea multe haine, deși donez frecvent:))
Toate avem aceeasi problema, cred eu :)) Inteleg perfect. 🙂
Mai am de lucrat la garderoba. Desi donez des, tot se umple. Prin magie :)))
Oh, la garderoba avem toate de lucrat. :)) Este o poveste fara sfarsit. :))
Multumim pentru sfaturi Gabi. Si sa avem o viata mai usoara!
De noi depinde sa fie mai usoara, nu? 🙂