Ce m-as face daca nu mi-ar placea sa mesteresc, sa fac si sa refac orice mi se pare ca nu arata suficient de bine? Probabil mi-as cumpara mobila ori de cate ori se strica cea veche si as arunca la gunoi lucruri care pot fi refolosite in diferite chipuri.

Cum ar fi acest set de masa cu patru scaune de la Ikea, folosite intens timp de cativa ani si ajunse cum vedeti mai jos. 

Desi aratau ca vai de ele, fiind taiate si rontaite (asa-i cand ai copil in casa, nu?), masa si scaunele au fost refacute si acum sunt ca noi. Dar, inainte de a trece la explicatii, sa revenim putin, ca poate nu a fost destul de clar de la ce am plecat in proiectul acesta:

Desfacem si reparam

Aveam mai multe variante cromatice de refacere a acestor piese de mobilier: tablia inchisa la culoare si picioarele albe sau o culoare pastel (cea mai mare tentatie a fost sa le fac galbene). Am vazut atat de multe combinatii (Pinterest sa traiasca pentru asta!) ca nu mai stiam care imi place mai mult. Ori as fi putut sa vopsesc tablia intr-o singura culoare si apoi sa pictez pe ea diverse forme, asa cum am facut cu alta masa de la Ikea, despre care puteti citi aici.

Am ales totusi o singura culoare, folosind un lac cu aspect de lemn de palisandru. Asta dupa ce am decis ca nu schimb tablia mesei si nici nu o acopar (variante al caror cost si efort le apreciasem deja cand am refacut masuta de cafea), ci doar o reconditionez.

Mai intai, am demontat picioarele de pe tablie:

Apoi am trecut prin mai multe etape ca sa aducem tablia la aspectul initial, de lemn finisat si gata de vopsit ori lacuit. Am folosit o rindea electrica, cu ajutorul careia am „ras” 1-2 milimetri din suprafata tabliei, aducand astfel lemnul la nivelul celor mai adanci zgarieturi. Am indepartat astfel si stratul de lac dat intial, iar lemnul a devenit vizibil in nuanta lui naturala, pe care lacul ori vopseaua ce urmeaza a fi aplicate adera cu usurinta.

Manevrarea rindelei electrice presupune insa destula indemanare: suprafata nu se slefuieste uniform decat daca apasati la fel de fiecare data, altfel raman portiuni inegale. Urmeaza oricum slefuirea, prin care suprafata se uniformizeaza, dar este mai greu sa indepartezi o diferenta de 1-1,5 milimetri slefuind tablia, ca sa arate uniform si fara asperitati.

Dupa ce ati rindeluit si ati indepartat stratul stricat, suprafata trebuie slefuita pentru a fi uniforma. Am facut asta si cu tablia mesei, si cu sezutul scaunelor. Spatarele au fost slefuite doar pe ici, pe acolo, dar asta nu a influentat culoarea data pe deasupra.

Aici aveti doua variante de executie: folositi clasicul smirghel (glaspapir) infasurat pe o bucata de lemn ori un slefuitor electric precum cel din imaginea de mai jos. Si pentru acesta aveti nevoie de cateva bucati de smirghel mai intai cu duritate mai mare, apoi ceva mai fin ori puteti folosi de la inceput smirghel cu granulatie de 100.

Indiferent cum o faceti insa, tot atata mizerie ramane in urma…

…apoi lacuim

Odata slefuit, am trecut la lacuire, dar nu imediat. Lemnul trebuie intai pregatit, stergandu-l bine de praful si de rumegusul adunate in timpul slefuirii. Mai intai cu o carpa moale si imeda, apoi cu o carpa inmuiata in alcool tehnic, care ajuta mai bine la curatarea suprafetelor inainte de vopsire ori lacuire.

Dintre toate culorile de lac, am ales palisandru – o nuanta de maro roscat de la Kober, de care ma declar multumita. Am cautat o varianta 3 in 1: grund, protectie UV si protectia fata de mucegai. O descriere detaliata a acestui produs o gasiti AICI, cu precizarea ca nuanta lacului dupa uscare, desi dat in doua straturi, este a iesit mai deschisa decat cea pe care o vedeti pe pagina de produs.

Ca pret, il gasiti la 52 de lei la Dedeman pentru o cantitate de 2,5 litri. Am gasit la Hornbach la cutie mai mica, de 0,75 litri, la un pret sub 20 de lei, daca imi aduc bine aminte. Dat in doua straturi mai groase atat pe masa, cat si pe cele patru scaune (de trei ori chiar, pe tablia mesei), am ramas cu mai bine de o treime din cutie, pe care sigur o voi folosi la altceva. Este destul de usor de intins daca ai o pensula de calitate si se usuca relativ repede, in sensul ca erau complet uscate toate a doua zi, mai exact dupa o noapte in care au stat in casa, cu ferestrele deschise.

Culoarea insa m-a incantat cel mai tare. In zonele in care lenul a fost proaspat slefuit, culoarea aducea a cupru dup[a prima mana, fiind totusi lucioasa, asa cum vedeti mai jos, in plan indepartat. Acolo unde exista o baza data initial (alt lac, mai vechi), lacul adera mai repede si fara sa fie absorbit atat de tare in lemn. Mi-a placut mult faptul ca, desi baza nu era integral acoperita cu lac, culoarea a obtinuta a fost uniforma si nu s-au vazut diferente intre lemnul crud si cel lacuit anterior.

In final, masa si scaunele mele au iesit minunat. Adica asa:

Pe scurt, sa reconditionezi un set de masa cu scaune din lemn nu este mare lucru daca ai ales materialele potrivite si ai ceva indemanare in manuirea sculelor. Si o mana de ajutor iti prinde bine: doi oameni termina acest proiect in jumatate de zi.

Chiar daca nu iese bine din prima, o poti lua de la inceput, schimband culorile. Sunt atatea nuante noi de incercat! Tu ce culoare ai alege?