După câteva zile la fel de frumoase ca visurile noastre despre primăvară, a venit şi pocitania: vânt, nori şi un fel de ploaie-zloată-de-n-ar-mai-fi.
– Mami, unde a plecat primăvara?
– Nu a plecat nicăieri. E doar o zi urâtă.
– Ba da. Eu cred că şi-a luat lumea în cap.
Deja???? Nu ştiu când a avut vreme să se plictisească…
Pe mine nu ma surprinde…
ce vorbă de duh potrivită :))