O aripă de ajutor

Ploaie, ploaie şi iar ploaie. De atâta ploaie, până şi cizmele de cauciuc au intrat la apă şi nu mai înţeleg ce e acela un picior uscat…

Prin bălţile din vestul Bucureştiului, o mămică ciufulită de vânt şi un copil ochios fac valuri spre casă.

Un guguştiuc rătăcit pe o palmă de pământ, într-o parcare, se învârte pe loc, căutând ceva de ciugulit. Dă cu ochii de ceva firimituri, dar nu apucă se ia ceva din ele, că o pală de apă de baltă îl pocneşte drept în freză. Furat de peisaj, nu l-a văzut pe puştiul care se apropia întorcând pe dos bălţile.

– Eeei, ce-ai avut cu el? De ce l-ai stropit?

– Am vrut să îi fac baie, nu să îl chinui.

– Lasă că îşi face el baie singur, când are nevoie!

– Dar pe spate nu ajunge să se spele. De aia i-am dat eu cu duşul…

L-aş fi întrebat pe porumbel dacă nu a fost apa cam rece, dar dispăruse.

Probabil plecase să îşi caute prosopul…