Nu îl vedem, că nu e…

Îmbrăcați și echipați de plecare, ne foim pe hol, căutând un nimic fără de care nu putem pleca spre grădiniță.
– Mami, pot să mă uit pe vizor? Vreau să văd cine e acolo, afară…
– Nu e nimeni hol, măi pui…
– Bine! Atunci pot să văd cine nu e?
Și eu m-am uitat aseară pe vizor și nu era nimeni pe hol. Oare era același nimeni sau altul?

9 thoughts on “Nu îl vedem, că nu e…”

  1. Teodora, in scop terapeutic si de aducere aminte… Uitam adesea cine suntem si de unde am plecat. Poate asa isi va aduce aminte candva ceea ce altii uita asa de usor.

  2. Hihi, foarte faină faza!
    (Fain şi că notezi replicile astea, peste ani, salvate de uitare, vor fi foarte valoroase pentru cel care le rosteşte azi.)

  3. @Ana B, nu ajunge singur la vizor, dar vine cu scaunelul.

    @Zana Buna Rau, nu are niciun prieten imaginar. Dar vorbeste cu tot ce este in jur. Si despre tot ce este in jur. Si despre ce e in jurul altora, si despre ce face, si ce nu face si… Pe scurt, nu poti spune ca are secrete.

  4. Dar cat de mare a crescut puiul tau de ajunge la vizor. Eu imi amintesc ca era un chin sa ajung asa sus.

Tu ce crezi? Comenteaza!

Scroll to Top