Am gasit un scaun vechi, la tara. Asa de vechi si de uzat incat nu mai avea sezut, iar lacul se dusese de tot. Lemnul era insa bun, o esenta tare care a rezistat cu bine ani in sir. L-am luat acasa si l-am reconditionat, iar rezultatul mi se pare spectaculos.
A fost ocazia sa testez o noua vopsea – Luxens, brand propriu al Leroy Merlin. Iti arat in continuare si ce pasi am urmat, si cum se comporta vopseaua, de care eu, personal, ma declar multumita.
Am pornit, in acest proiect, de la obiectul pe care il vezi mai jos: un scaun ramas de la bunicii sotului si care are pe putin 40 de ani. Este dintr-un lemn de fibra foarte tare, frasin sau nuc, in care am reusit cu mare greutate sa dau niste gauri. Placajul a cedat primul si s-a dus, bucata cu bucata, asa ca scaunul a fost abandonat intr-o anexa a casei, asteptand sa i se intample nu se stie ce. O reconditionare creativa, probabil…
Reconditionarea lui nu a fost o chestiune neaparat grea, cat migaloasa. Materialele sunt accesibile oricui doreste sa deruleze un proiect similar: pe langa scaunul vechi trebuie smirghel, alcool tehnic si vopsea, eventual in mai multe culori.
Dupa ce m-am lamurit ca nu este atacat lemnul de cari (deci nu a fost necesar un tratament specific), a trebuit sa gasesc o solutie pentru sezut, care lipsea cu desavarsire. Am gasit la Leroy Merlin lemn din care sa decupez sezutul (au serviciu de debitare, daca nu stiati), pe care l-am taiat cu ajutorul unui tipar din carton, facut pe baza vechiului sezut.
Slefuirea a fost o poveste: intai smirghel cu granulatie 120, apoi altul mai fin, de 180. Mai dificil a fost sa slefuiesc peste tot din cauza formelor si a detaliilor scaunului. Toate bridele de la spatar au fost slefuite una cate una pe toate partile si la fel zonele curbate care fac legatura dintre licioare si sezut. O bucurie, ce mai?!…
Am slefuit si sezutul, pe toate partile, dupa care am desprafuit si am sters totul cu alcool tehnic. Sezutul l-am lipit cu aracet si l-am fixat apoi cu niste cleme, ca sa stea nemiscat pana se usuca. Ulterior, ca sa fiu sigura, l-am prins si cu niste suruburi de partea de jos, ca sa nu ma bazez doar pe lipire. Alta bataie de cap si aici, pentru ca lemnul – fiind esenta tare – a fost incredibil de greu de gaurit.
Si asa am ajuns la cea mai faina parte a proiectului – vopsirea. Aveam doua culori de vopsea Luxens – gri Bleu Gris si albastru Atlantic Riviera, dar nu eram inca sigura ce sa fac cu ele. Cand am desfacut cutiile si m-am lamurit cum arata exact cele doua nuante, mi-a fost clar ca orice as face va semana cu cerul sau cu marea.
Am dat un prim strat gri peste tot, pentru fundal, apoi un al doilea, ca sa fiu eu sigura ca are profunzime culoarea. Cu albastru, am adaugat apoi ici si colo pete. Cum nu am asteptat sa se usuce stratul de baza, am obtinut diferite nuante de albastru, un degrade care ar trebui sa imagineze cerul si norii.
Am incercat apoi un strop de auriu, ca detaliu. Adica un fel de soare care iese dintre noi ici si colo…
Este acelasi scaun. Cu o completare la sezut si cateva straturi de vopsea aplicate creativ. Este insa acelasi lucru – o relicva pe care am readus-o la viata in ideea ca nu are rost sa aruncam lucruri care pot fi salvate. Am salvat un obiect bine construit si care poate avea o viata lunga in fata. In acelasi mod, fiecare din noi poate reconditiona orice vechitura din care, aparent, nu ai ce alege ori folosi.
Este o idee de proiect pentru zilele de stat in casa. Avem ocazia de a petrece timp impreuna si de a dezvolta proiecte pe care le-am amanat. Impreuna putem face multe lucruri acasa.
Daca ti-a placut articolul, distribuie-l in social media si trimite-l prietenilor pasionati de bricolaj.
