Ce-ar fi artistul fara arta lui? Cam acelasi lucru precum un copil fara desenele sale.

Cand copilul creste, iar desenul ramane printre preferinte, stii ca este posibil sa ai un viitor artist. Sau poate cu un viitor… nu-stiu-ce-care-va-avea-nevoie-de-desen-la-job.
Nu-mi cereti sa spun exact ce va fi: mai bine de 60% din meseriile copiilor nostri nu au aparut inca. Numai domeniul IT cate posibilitati ofera…

Cum incepe

Primele desene sunt intotdeauna naive si oarecum dificil de inteles. Cam asa e si cu vorbitul: unii copii au nevoie de fratii mai mari sa „traduca” adultilor ceea ce spun. Altii vorbesc foarte clar de la inceput. Si deseneaza asijderea.

Din desenele lui, intelegi mai usor ce ii place si ce il impresioneaza, care sunt lucrurile importante pentru el. Iar cand vezi ca deseneaza case, case si iar case, dai peste cap internetul incercand sa pricepi ce e cu fixatia asta. Te linistesti cand iti dai seama cat de bine este ca sunt toate galbene si cu ferestre multe si colorate si cat este el de fericit.

Copilul creste, iar stilul lui evolueaza.  Desenele incep sa se diversifice. Apar masini, roboti, pasari. Viata lui de om mic se muta pe coala de desen, unde teama se transforma in umbra si bucuria in culoare.

Pasul mare inainte

Prin aceste etape am trecut si noi – copilul meu deseneaza cu pasiune de cativa ani. Vine un moment in care te intrebi cat de in serios sa iei laudele celor din jur la adresa talentului artistic al copilului. Acel nesuferit „eu nu vreau sa il fac artist” nu-ti da pace pana nu intelegi doua lucruri:

• ca el va fi artist daca vrea asta indiferent ce vrei tu, parintele lui,
• ca a fi un bun desenator / pictor / grafician poate insemna ca, mai tarziu, isi poate alege un milion de meserii in care aceasta abilitate sa-ti ajute efectiv si direct, chiar daca acum iti vin in minte doar 4-5. Si chiar daca tu, parintele, iar vrei altceva pentru el.

Abia dupa ce ai inteles toate aceste lucruri, poti face impreuna cu el, copilul, pasul mare inainte. Cauti un profesor de desen si iti lasi copilul sa se descopere impreuna cu el. Vezi atunci pana unde tine pasiunea pentru desen si daca ea inseamna mai mult decat o joaca ori un mod prin care copilul tau elibereaza tensiunile acumulate dupa ore de scoala si de teme fara sfarsit ori rost.

Un profesor bun face din copilul tau ceea ce copilul tau nu stie ca isi doreste. Tu, parinte, te bucuri de pe margine de bucuria lor. Noi am fost norocosi: am gasit profesorul potrivit, iar mersul la ora de desen este singura activitate la care copilul meu nu ar renunta usor.  Multumim, Daniel Radulescu!

Iar tu, micutule, mergi mai departe! Iti vei gasi drumul – singur si sigur – printre ghetari si printre stele chiar daca esti vegheat sa nu te pierzi. Vom sti cand ajungem cat este tarmul de departe…