Cand cauti un produs pentru casa ori gradina, gasesti atat de multe variante in magazine incat nu stii ce sa alegi. Furnizorii insista asupra calitatii, pretului ori pe raportul dintre ele, dar de unde stii totusi pe ce merita sa dai banii?

Pot sa iti spun ce merita sa cumperi daca esti in cautarea unui lac pentru mobila de exterior ori pentru alt obiect din lemn pe care il pastrezi in aer liber. Am cautat, am testat si am ales, in cunostinta de cauza, ceea ce cred ca a fost mai bun, asa ca iti recomand si tie.

Ulei, lazura, lac, vopsea

De cand m-am mutat la curte, acum aproape zece ani, am avut mereu ceva de vopsit. Mai intai a fost gardul, apoi a venit mobila de gradina, iar mai tarziu casuta pentru scule. De-a lungul timpului, cei peste 30 de metri de gard au cerut tratament nou o data la cativa ani si la fel mobila de exterior, cumparata de la Ikea. Oricat de bine au fost ele tratate la inceput, cu timpul au avut nevoie de ingrjire, astfel ca am tot cumparat diverse substante in acest scop.

De teama riscului de incendiu, am refuzat uleiul de in si alte tipuri de uleiuri care mi-au fost recomandate, asa ca am folosit un lac – nici nu mai stiu exact care, dar nici nu merita tinut minte pentru ca a rezistat doi ani cu indulgenta. Apoi, acum trei sau patru ani, am tratat gardul cu lazura cumparata de la Lidl, despre care ti-am spus in articolul despre cum am construit un suport pentru lemne.

Lazura asta a protejat lemnul o vreme, dar s-a decolorat in timp si cred ca si-a pierdut si efectul. Si gardul, si mobila cereau un nou tratament, pe care l-am ales pe baza experientei capatate cand am reconditional setul de masa si scaune de bucatarie de la Ikea.

Ce este insa lazura si cu ce este ea diferita de lac? Si uite asa imi aduc aminte lucrurile pe care le-am invatat de la tatal meu – care era tamplar – si pe care nu m-am gandit ca le voi folosi vreodata.

Mai intai, este baitul – o solutie pe baza de apa, care are rolul de a colora lemnul doar, fara a-l proteja, astfel ca are drept unic scop schimbarea nuantei naturale. Baitull poate fi facut si in casa, din orice poate sa provoace colorarea lemnului (acuarela, sucuri din fructe, colorant alimentar), singura problema fiind insa ca, in cazul baiturilor facute in casa, exista riscul decolorarii in cazul in care nu este adaugat un fixator. Gasesti un astfel de fixator la magazinele de articole pentru pictura sau la cele pentru bricolaj.

Lazura este ceva mai mult decat bait, in sensul ca are si rol de protectie, dar numai impotriva factorilor externi precum umezeala ori vant, fara a se transforma in pelicula care sa protejeze lemnul de zgarieturi, de exemplu.

Cea mai buna protectie o asigura lacul si vopseaua, care sunt compuse cam la fel, diferenta dintre ele fiind in transparenta pigmentului care este folosit pentru colorare: opac in cazul vopselei si transparent in lac. Lacul si vopseaua protejeaza cel mai bine, datorita peliculei pe care o formeaza in jurul lemnului, care devine astfel mai greu de zgariat. Si acestea sunt de mai multe feluri: per baza de apa si pe baza de solvent.

Ce am ales, in final

Am folosit atunci un lac 3 in 1 de la Kober, nuanta palisandru. Ce inseamna 3 in 1? Am intrebat si am aflat: grund si lac intr-unul singur, protectie fata de intemperii si protectie fata de daunatori. Poti vedea fisa tehnica aici, daca vrei sa afli mai multe.

Mobila era de interior, astfel ca nu stiu cat a fost de folos stratul de protector fata de intemperii, dar mi-a placut modul in care s-a intins vopseaua si a acoperit zone diferite ca nuanta, dar si luciul ramas. Am povestit in articol de ce si cum s-a intamplat asa. Cert este ca lacul a acoperit uniform, iar la al doilea strat era deja imperceptibila diferenta intre zonele cu lemn crud si cele in care mai ramasasese ceva din tratamentul anterior.

M-am inarmat cu trei cutii mari de lac (de 2,5 litri) si am vopsit mai intai gardul. A fost suficient un singur strat, cu lac nediluat, dat peste cel vechi de lazura, ca sa ajung la urmatorul aspect:

Aplicat peste stratul vechi, lacul a dat o nuanta de mahon gardului. Desi nu este ceea ce ma asteptam ori ce urmaream sa obtin, trebuie sa recunosc ca sunt foarte multumita de culoare, mai ales ca se potriveste cu baza din ciment, pe care am vopsit-o tot anul acesta, in cadrul foarte complicatului proces de amenajare a curtii (iti povestesc curand si despre asta).

Si o imagine intr-o alta lumina, dupa o repriza de vant puternic, care mi-a mutat in curte praful de pe santierul de alaturi. Bine macar ca, la cat este de lucios lacul, se duce praful cu un jet de apa.

Dar sa revenim la pensulele noastre! Inainte de a vopsi masa si scaunele, era necesara curatarea lor de reziduurile de vopsea ori colorant ramase din tratamentele anterioare. Pe scurt, am plecat de starea pe care o vezi aici:

S-a rezolvat cu un slefuitor electric, in jumatate de ora:

Apoi am trecut la vopsit. Ca diluant, am folosit ceva tot de la Kober, recomandat de vanzatorii de la Hornbach (sursa mea de toate zilele pentru proiecte de bricolaj si nu numai).

Dupa primul strat de lac, mobila mea deja se schimbase la fata. Imi place acest aspect nefinisat, neterminat parca, doar ca nivelul de protectie este destul de scazut. Lemnul fiind slefuit, in multe zone lacul fusese absorbit si era necesar inca un strat pentru a-l proteja.

La al doilea strat, lucrurile erau deja schimbate:

Pare foarte lucios si chiar este. Se sterge usor, praful nu adera foarte bine si este usor de indepartat si cu o carpa uscata.

7 ponturi ca sa vopsesti corect

Cine munceste greseste, iar eu nu m-am dezis. Hai sa iti spun ce sa eviti, ca sa nu faci aceleasi boacane ca mine:

1. Alege pensula potrivita ca marime: una prea mare este greu de manevrat in spatiile mici, una mica este prea mica. doar daca nu vrei sa dureze de trei ori mai mult vopsitul si sa arzi de cinci ori mai multe calorii cu activitatea asta.
2. Protejeaza zona in care vopsesti cu o folie de plastic, pentru ca e mai usor de strans si de curatat la final. Asta e lectia invatata „the hard way”: am varsat cutia de vopsea pe jos, pe dalele abia montate. Era seara, era tarziu, era prea prea din toate punctele de vedere. Sper ca rudele din Ploiesti nu au auzit exact ce am avut de spus in secunda doi. Si sper sa tin minte ca am nevoie de un bec mai puternic afara.
3. Tine diluantul la indemana, ca sa stergi stropii sau petele pe care le faci din greseala. Nu prea aproape, ca sa nu il versi totusi si sa nu te ameteasca mirosul (acopera-ti fata cu o masca medicala, daca vrei sa nu ai niciun fel de probleme).
4. Stai intr-un spatiu deschis. Asta e de la sine inteleasa, ai zice, dar nu-i asa, crede-ma! Am vazut destepti care vopseau in casa, cu ferestrele inchise, sa nu ii traga curentul. Eu zic ca nu e cazul totusi cu noi, cititorii mei sunt mai destepti. 🙂
5. Nu sta in soare puternic atunci cand vopsesti. Lacul se poate umfla din cauza umezelii care poate iesi din lemn, iar la suprafata lui apar bule care strica aspectul. Si asta e invatata tot din mers, cu o alta ocazie.
6. Alege o zi fara vant pentru vopsit, altfel se aduna praf si diverse reziduuri pe pensula si pe suprafata pentru vopsit.
7. Lasa la uscat o zi inainte sa dai al doilea strat de lac.

In final, dupa ce ti se duce diluantul de pe maini si s-a uscat si mobila, poti sa spui ca ai facut o treaba buna.

Asa arata un loc in care oameni normali, intr-o zi normala, beau o cana de cafea in curte. Fara aranjamentele speciale pentru fotografii, fara decoratiuni puse pentru 10 minute, cat sa prinzi poza perfecta in lumina de dimineata.

Au trecut doar cateva luni de cand am vopsit gardul. Vei spune ca este prea devreme sa ma pronunt si ca trebuie sa astept iarna. Ai avea dreptate, intr-un fel, dar pot sa iti spun de acum ca am facut o alegere buna. Daca ai alte variante pe care le-ai testat pentru exterior, da-mi de stire, te rog.

Ai in prieten care are nevoie de un sfat legat de vopsirea gardului? Trimite-i acest articol ori distribuie-l in social media, pentru aceia care stau la curte si care au grija mobilierului de exterior!