…și broasca – invidioasă pe bou, pentru că era mult mai mare decât ea – începu să tragă aer în piept și să se umfle. Și se umflă, și se umflă…
– Dar boul cine e, mami? Pot să îl văd în poză??
– Boul este soțul vacii și…
– Nuuu, nu este soțul vacii! Este nenea ăla de care a spus tati când era la volan și a făcut așaaaa (și se răsucește brusc, mai-mai să iasă din pijamalele cu biciclete și să cadă grămadă din pat) pe lângă mașina noastră!… Ce, nu știi?? L-am văzut eu!!
Am rămas interzisă, încercând să brodez rapid o explicație care să nu contrazică fabula lui La Fontaine și nici idealul masculin întruchipat de tati.
De unde se vede treaba că autocenzura funcționează și nu prea, având mici scăpări pe ici, pe colo, prin părțile nu chiar esențiale…
Dupa cum vezi, Nicole, chiar schimbam toate povestile..
Copii se prind repede! Sunt foarte inteligenti si interpreteaza tot limbajul nonverbal mai bine ca specialistii! Ai sesizat ca se prinde cand vrei sa il pacalesti? Si cate o data te lasa sa o faci???
Sunt fiinte incredibile copii si cand nu ai ce face e atat de dragut sa intri in povestile lor si sa le schimbi, adica sa il lasi pe el sa le schimbe! este cel mai interesant si amuzant!!! Si te uimesc!
Pe mine ma surprins si faptul ca, desi stia despre asta, nu a spus nimic. Cred ca si-a dat seama ca nu e de bine…
Eu cred ca piticul avea dreptate! foarte amuzant!!